V„s„lie Moi∫

Domnule pre∫edinte, v„ cer scuze, nu este vorba de o ambi˛ie, ci de dorin˛a de perfec˛iune a textului.

V-a∫ propune s„ Ónlocuim timpul trecut al verbului îa avea“ cu timpul prezent al verbului, atunci c‚nd se aplic„ decizia.

Œn textul care ni se propune se spune: îpoate s„ am‚ne aplicarea acesteia dac„ minorul nu a avut antecedente penale“, iar eu v„ propun formula prezentului: îdac„ minorul nu are antecedente penale“, pentru c„ circumstan˛ele lui personale se apreciaz„ Ón momentul Ón care se ia decizia: dac„ are sau nu are, nu îdac„ nu a avut“, c‚nd ar trebui s„ ne raport„m la un eveniment trecut. Or, decizia se ia Ón prezent ∫i atunci v-a∫ sugera ca, Ón loc de timpul trecut, s„ fie timpul prezent: înu are antecedente penale.“