Radu Alexandru Feldman

Domnule preºedinte,

ªi mai ales, mai ales stimaþi colegi,

V-am ascultat cu toatã atenþia ºi vã rog sã mã credeþi, împãrtãºesc în totalitate punctul dumneavoastrã de vedere, numai cã suntem sau îngãduiþi-mi sã vã spun, sunteþi într-o eroare care nu vã aparþine ºi care aparþine unei lecturi defectuoase. Nu este vorbaÉ deci subliniez, nu este vorba de persoanele persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, ci este vorba, aici este diferenþa, aici este eroarea care s-a strecurat în lecturã, ºi vã citesc atât textul adoptat în Camera Deputaþilor, cât ºi textul propus de comisia Senatului. Deci amândouã eliminã orice fel de dubiu. Este vorba de ”Éacordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instalate în România cu începere de la 4 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945, din motive etniceÒ. Este cu totul ºi cu totul altceva. Este cu totul ºi cu totul altceva. Este, prin excelenþã, este prin excelenþã perioada dictaturii antonesciene, este prin excelenþã singura perioadã din istoria României când cetãþeni ai României, ºi subliniez asta, cetãþeni ai României, din motive etnice, respectiv evreii ºi þiganii, au suferit persecuþii ºi tratament discriminatoriu din partea autoritãþii. Or, în aceastã abordare mi se pare cã suntem datori sã privim lucrurile ºi numai din aceastã abordare. Nu are nici un fel de legãturã cu atitudinea politicã, cu opþiunea politicã, cu lupta politicã, cu sacrificiul de care s-a vorbit ºi pe care nimeni nu-l poate contesta. Mi se pare cã este un drept pe care-l avem ºi o datorie pe care o avem sã îndreptãm aceastã nedreptate teribilã care s-a petrecut în aceastã perioadã, repet, unicã în istoria modernã ºi numai modernã a României.

Vã mulþumesc.