Liviu Maior

Domnule preºedinte al Senatului, Domnule prim-ministru,

Domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Intervenþia mea va fi scurtã ºi ea a fost generatã de afirmaþii care s-au rostit de la aceastã tribunã ºi care ne-au readus în minte discursurile pe care le-am suportat vreo 4 ani de zile, în aceeaºi clãdire, în legãturã cu neocripto, în legãturã cu tot felul de alte denumiri care erau foarte dragi unui partid. Vãd cã le preia alt partid ºi care a fost sancþionat la momentul respectiv.

Eu m-am sãturat sã tot aud discursuri în care se vorbeºte despre Uniunea Sovieticã, acum, când Uniunea Sovieticã nu mai existã. M-am sãturat sã aud discursuri despre tot felul de persoane al cãror trecut, sau cel puþin ºtampila care se pune pe ei este datã, probabil, la ”NufãrulÒ, dar nu în conºtiinþa oamenilor. ªi m-am sãturat, în contextul în care România îºi are problemele ei, sã ne tot luptãm cu un trecut care, sã ºtiþi, nu ne mai serveºte la nimic. Aºa cum þara aceasta a fost întoarsã cu faþa la trecut, vreme de 4 ani de zile, ea trebuie acum sã o întoarcem cu faþa spre viitor, cã am pãºit în mileniul III, doamnelor ºi domnilor! ªi cred cã asemenea remarci la adresa unor persoane, care sunt convins cã se pot apãra singure mai bine decât dacã le apãr eu, nu îºi mai au locul ºi sunã, vã spun drept, ca niºte declaraþii din acestea de mai bine de o jumãtate de secol în urmã. Sã terminãm o datã cu aceastã ”inchiziþieÒ ºi cu aceste afirmaþii care ne pun într-o posturã de acum ridicolã!

Eu vã mulþumesc pentru atenþie.