George Mihail Pruteanu

Domnule preºedinte al Senatului,

## Stimate colege,

## Stimaþi colegi,

O sã vã rog sã nu fiþi surprinºi dacã, în cele ce am sã vã spun, voi pãrea cã trec de la cer la pãmânt.

Vreau sã vã spun cã am fost foarte fericit de iniþiativa pe care a avut-o Biserica Ortodoxã de a proclama ziua Sfântului Andrei ca sãrbãtoare religioasã naþionalã a poporului român. Am fãcut parte dintr-o delegaþie a unei fundaþii care se numeºte ”Andrei ªagunaÒ, care a propus mitropolitului sanctificarea lui Andrei ªaguna ºi în pregãtirea acestui demers am avut o discuþie... l-a evocat aici ºi Adrian Pãunescu, o fac ºi eu cu emoþie, pe marele cãrturar, pe marele ierarh care este Antonie Plãmãdealã, cu care am purtat o discuþie în legãturã cu Sfântul Andrei, care, ºtiþi cu toþii, este mereu numit ”ocrotitor al poporului românÒ, dar, din pãcate, spun de la aceastã tribunã, care este o tribunã, nu este un amvon, totuºi noi suntem un altar al democraþiei, Sfântul Andrei este numit de opinia publicã, ca printr-un fel de zvon generalizat, ”ocrotitor al poporului românÒ, dar Biserica Românã, printr-un act solemn, nu l-a proclamat ca atare ºi îndrãznesc, cu toatã modestia, sã fac aceastã sugestie, el sã fie ºi proclamat oficial de cãtre bisericã ”ocrotitor al poporului românÒ, chiar dacã este ocrotitor ºi al altor popoare, cum ar fi Scoþia sau Rusia. Lumina sa este ca a soarelui, se distribuie, dar nu se împarte.

Cu aceasta, sunt nevoit sã trec pe pãmânt ºi sã vã întreb, privindu-vã în ochi, cum spunea cliºeul unui fost om politic român: ce aþi zice dumneavoastrã dacã la nuntã ar veni cineva ºi, în plinã petrecere, în plinã voioºie, ar striga ca un smintit cã el s-a culcat cu nevasta? Ce aþi spune dumneavoastrã dacã, atunci când îþi serbezi ziua de naºtere, ar veni cineva îmbrãcat frumos ºi, totuºi, þi-ar pune în ciorbã un ºoarece mort?

Cam aºa a fãcut unul dintre noi, un coleg al nostru, am uitat cum îl cheamã, un senator, care a gãsit de cuviinþã ca în preajma Zilei Naþionale a întregii Românii, a tuturor cetãþenilor români sã spunã cã pentru el ºi pentru unii de-ai lui, probabil puþini, aceasta ar fi o nenorocire. Ziua Naþionalã a þãrii care l-a fãcut senator, care l-a ridicat la acest înalt rang, care i-a dat 14.000.000 de lei pe lunã, maºinã la scarã, onoruri cum nu a avut neam de neamul lui, Ziua Naþionalã a acestei þãri a gãsit de cuviinþã sã o spurce.

Este remarcabil, absolut remarcabil faptul cã Uniunea Democratã Maghiarã din România a avut, imediat, o poziþie demnã, civilizatã, europeanã. O spun din toatã inima, cu toatã sinceritatea. Este un proverb latin care spune: ”Bis dat qui cito datÒ, ”Dã de douã ori cine dã repedeÒ. ªi faptul cã oameni cu scaun la cap din U.D.M.R., români de etnie maghiarã, dar români, care ºtiu cã asta este þara lorÉ

## **Domnul Adrian Pãunescu** _(din salã):_

Oameni cu trei scaune la capÉ Trei scauneÉ