Ion Predescu

## Domnule preºedinte,

Am arãtat, anterior cã rezolvarea problemei nu este în majorarea maximului, ci în majorarea minimului legal. ªi,

dacã este practician Ñ ºi este colegul senator Ñ, acum, daþi-mi voie sã îi spun, sper sã nu se supere, tocmai ca practician nu a cerut majorarea minimului. Nu pronunþã nici o instanþã maximul pedepsei ºi nu are raþiune, decât cã producem, aºa, o impresie, cam cum este la patinaj impresia artisticã, cu majorarea maximului. Minimul legal, acela este cel care orienteazã instanþa ºi pedeapsa pe care o individualizeazã, pronunþând-o. Pentru cã majorarea minimului, în unele cazuri, face ca efectul circumstanþei atenuante sã nu poate coborî sub un an ºi jumãtate sau sub 3 ani. Acelea sunt raþiunile. Noi am gândit în comisie ºi nu am acceptat pentru cã nu este util.

Al doilea considerent: dacã majorãm maximul pedepselor la acest capitol, îl deregãm cu celelalte capitole. Cum adicã? Integritatea ºi viaþa persoanei sunt mai presus decât libertatea sexualã? Nu au aceeaºi valoare ºi semnificaþie, chiar moralã ºi afectivã? Sigur cã au. Priviþi pedepsele de la capitolul precedent privind libertatea persoanei în alte privinþe. Nu are aceeaºi semnificaþie, reprezentând alte forme ºi atribute ale libertãþii persoanei? Adicã, trebuie sã existe o relaþie de corelare între tratamentul juridic, prin sancþiunea penalã, între toate atributele sub formele libertãþilor persoanei. De aceea, noi am gândit la acestea ºi este motivul pentru care ºi anunþam în cuvântul meu anterior cã trebuie sã avem în vedere sã nu decorelãm chiar atât, sã transformãm Codul penal într-o reglementare întâmplãtoare. Este motivul pentru care nu am acceptat amendamentul.

Personal, am fost de acord ºi sunt de acord cu majorarea pedepselor, dar eu susþin cã eficientã este majorarea minimului pedepselor, iar nu a maximului. Maximul nu foloseºte.