Ion Predescu

## Domnule preºedinte,

Aº dori sã aduc sumare explicaþii cu privire la observaþiile de perfectibilitate a acestei reglementãri, ºi anume, o primã observaþie: situaþia celor aleºi, eventual plecaþi, deveniþi independenþi, trecuþi la alte partide nu este de domeniul reglementãrii acestei legi, ci aparþine ca reglementare Legii electorale sau Legii statutului deputaþilor ºi senatorilor. Sigur este cã nu poate face obiect de reglementare al acestei legi.

A doua observaþie: relaþia, raportul minoritãþi etnice Ñ partide politice. Cu privire la aceasta doresc sã vã citesc primul rând din art. 3: ”Pot funcþiona ca partide politice numai asociaþiile cu caracter politic constituite potrivit legiiÒ. Prin urmare, acest text limpezeºte cât se poate de clar, determinând criteriul de constituire a partidelor politice, ºi anume numai criteriul politic. Partide politice nu se pot constitui pe altfel de criterii: criterii, de altfel, cum ar fi criteriul etnic, criteriul filozofic, religios, profesional etc. Art. 3 este cât se poate de tranºant, e imperativ ºi determinã criteriul unic de constituire a asociaþiilor denumite de interes, de ordin public, denumite partide politice. Cred cã, o a treia observaþie pe cale de consecinþã: aceastã lege vine, spre deosebire de reglementarea precedentã sã rezolve ºi situaþia aºa-ziselor formaþiuni politice, cele care nu aveau definire în conþinut, în program ºi în activitate, mai ales în criteriul ºi în componentele lor, criteriul politic Ñ bazã de apreciere, de asociere ºi de constituire.

Prin urmare, se poate spune cã formaþiunile politice rãmân în afarã ºi ele vor putea, eventual, participa la procesul electoral sub un alt statut ºi cu un alt regim. Prin urmare, legea aceasta are ºi acest merit de a aduce limpezire în relaþiile sociale care stau la baza constituirii, funcþionãrii, desfãºurãrii activitãþii partidelor politice ºi, dupã cum vedeþi, în amendamentul nr. 1 de la art. 1, unde noi am schimbat cuvântul ”influenþeazã formareaÒ înlocuindu-l cu sintagmaÒ contribuie la formarea opiniei publiceÒ, ceea ce este cu totul esenþial diferit, pe de o parte, corespunzãtor termenului Constituþiei, care a fost gândit, la vremea lui, ºi s-a demonstrat a fi pe deplin corespunzãtor, ºi, pe de altã parte, corespunde activitãþii ºi naturii acesteia, pe care o desfãºoarã partidele politice.

Acestea au fost sumarele consideraþii pe care am þinut sã le explic, pentru a arãta cã din punct de vedere al temerilor formulate prin observaþiile critice la adresa proiectului de lege nu existã temei de a fi socotite ca întemeiate. Mulþumesc.