Radu Ciuceanu

Domnule preºedinte,

Cu titlul ”Unde ne sunt Robespierrii?Ò sau, mai corect, ”Unde ne mai sunt Robespierrii?Ò, încerc sã fac un demers cãtre cei care sunt obligaþi sã ne audã ºi sã ne vadã.

ªi, totuºi, pentru avocatul din Arras, Maximilien Robespierre, poreclit ºi ”IncoruptibilulÒ, sufletul Comitetului Salvãrii Publice, asasinul din Danton ºi al altor eroi ai Revoluþiei Franceze, pãstram un sentiment de admiraþie nu numai pentru faptul cã, în plinã ascensiune a puterii, locuia într-o pensiune modestã, dar mai ales pentru consecvenþa sa de neclintit.

Existã în lumea gazetarilor de la noi un personaj evident controversat. ªi cine dintre noi, încãlcând mãcar cu vârful botinelor edificiul vieþii politice româneºti, nu este pãcãtos? Personajul este Cristian Tudor Popescu, care, prin numeroasele sale prestãri televizate, dar ºi prin articolele de fond scrise nu numai cu o competenþã ireproºabilã, dar ºi printr-un stil justiþiar ºi abrupt, a dobândit un similis cu temutul Robespierre.

A fost prezent, prin ziarul sãu de mare circulaþie, în toate momentele de frunte ale þãrii noastre, dar ºi cele care se desfãºurau în apropierea graniþelor, pornind din Bosnia ºi sfârºind cu Kosovo, ca sã nu mai vorbim de punctul sãu de vedere curajos în conflictul izbucnit între mineri ºi Radu Vasile, cu tristele episoade de la Cozia ºi Stoeneºti. A fost însã un moment peste care ºi Domnia sa a trecut de parcã nici nu ar fi fost prezent, parcã nici nu ar fi existat Ð afacerea ROMTELECOM Ñ, sãptãmânile când Senatul parcã luase foc, ca într-un veritabil teatru de operaþie.

ªtim prea bine acum cum s-a sfârºit aceastã, în fond, dramã a poporului român Ð neputinþa crasã a democraþiei noastre de a decela, urmãri ºi, mai ales, sancþiona pe cei care au borfãºit statul cu o sumã pe care noi am apreciat-o ºi pe care de atâtea ori am spus-o aici ºi în þarã Ñ de aproximativ 67,5 milioane de dolari.

Se împlineºte o lunã de când Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupþiei ºi pentru petiþii a Camerei Deputaþilor a hotãrât reluarea anchetei parlamentare asupra afacerii ROMTELECOM. Mai bine zis, a fost vorba de preluarea raportului alcãtuit de comisia senatorialã din toamna anului 1999 ºi care a fost înmormântat o datã cu iminenþa alegerilor din 2000.

Personal, m-am angajat în aceastã acþiune ºi dintr-un motiv subiectiv Ð îl cunoºteam de zeci de ani pe decedatul inginer ªerban Sãndulescu, a cãrui dispariþie, la trei-patru zile de la predarea raportului, o consider ºi acum suspectã.

Coroborarea materialelor cu informaþii primite din Grecia, dar ºi cu declaraþiile senatorilor din comisia consemnatã în ”Monitorul OficialÒ, comisia noastrã ºi-a manifestat prin viu grai ºi în scris dorinþa continuãrii unei anchete parlamentare asupra raportului mai sus menþionat, dar de data aceasta în Camera Deputaþilor. Din pãcate, cu toate cã a existat o adresã expresã cãtre S.R.I. ºi ulterior cãtre Comisia mixtã pentru supravegherea Serviciului Român de Informaþii, rãspunsurile nu ne-au parvenit. Sã fie, oare, o simplã sau o banalã întârziere birocraticã, sau sã se fi dat peste o gaurã informativã taman pusã peste cea mai mare afacere din istoria României? De prisos sã fac aici o paralelã între afacerea Skoda, care este atât de prezentã în istoriografia româneascã, ºi afacerea aceasta a ROMTELECOM-ului.