Constantin Gãucan

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Este mai dificil, dupã alocuþiunea domnului senator Pãunescu legatã de ce se întâmplã în MoldovaÉ Eu aº mai fi extins riscurile respective ºi în alte zone ale românismului, dar mã mulþumesc sã fac numai declaraþia de faþã.

Ne aflãm în faþa unei probleme cronice cãreia se pare cã nu i s-a gãsit o altã soluþie decât execuþia în masã a câinilor abandonaþi, lucru care ne va apropia, pe undeva, de ororile lagãrelor naziste de exterminare sau de performanþele ruseºti de la Katyn.

Totuºi, suntem o þarã europeanã ºi suntem în mileniul III.

Pregãtirea populaþiei, prin mijloacele mass-media, de a asista indiferentã sau chiar participativ la un masacru deja anunþat, demn de marile genociduri ale secolului 19 ºi 20, nu ne face cinste.

O uverturã a acestui masacru deja anunþat s-a întâmplat ºi zilele acestea la Clinceni unde s-a tras ca la nuntã.

Starea actualã nu este numai rezultatul demolãrilor fãcute de Ceauºescu, aºa cum ne place întotdeauna sã spunem, cã starea actualã a câinilor abandonaþi se datoreazã acestei demolãri. Ceauºescu a avut grijã sã dea Legea nr. 60/1974 care a reglementat ºi a þinut sub control situaþia câinilor vagabonzi. Starea actualã însã se datoreazã perpetuãrii neaplicãrii de administraþiile de dupã 1989 a acestei legi, deºi ºi acesteia i s-au adus alte completãri foarte bune: Legea nr. 69/1991, în ceea ce priveºte administraþia publicã localã, Hotãrârea Guvernului României nr. 75/1991 ºi art. 54 din Legea nr. 27/1994 privind autoritãþile locale ºi intervenþia lor în legãturã cu animalele abandonate ºi protecþia lor.

Nu s-ar putea spune cã n-au fost ºi hotãrâri ale Consiliului Local al Municipiului Bucureºti. Fac referire la Hotãrârea nr. 75/16 iunie 1996 care, prin anexele 1 ºi 2, puteau face ordine ºi stopa aceastã situaþie în care ne aflãm acum.

De altfel, România a fost printre primele þãri din Europa care a dat o lege, ºi anume legea din 7 martie 1935, ca ºi regulamentul de aplicare a acestei legi, din 16 iulie 1936, cuprinse în Codul general de legi, decrete ºi regulamente al României, apãrut sub semnãtura marelui jurist Hamangiu.

În toate aceste legi ºi hotãrâri s-au fãcut referiri clare ºi la societãþile de protecþie a animalelor, S.P.A., cum se numeau pe vremea aceea, în 1935Ð1936 ºi ulterior, pânã la rãzboi Ñ sau la Administraþia pentru supravegherea animalelor, în 1996; s-au fãcut referiri clare la ce înseamnã chinuirea animalelor, rãul tratament, neîngrijirea animalelor, vivisecþie, eutanasie, s-au fãcut referiri clare la penalitãþi, constatarea infracþiunilor în legãturã cu comportamentul asupra animalelor ºi cine sunt cei care aplicã aceste sancþiuni; s-au fãcut referiri clare în aceste legi la societãþile de protecþie a animalelor, astãzi la fundaþii, care sunt considerate în toatã lumea organisme de utilitate publicã.