Antal Istv‡n

## Domnule preºedinte de ºedinþã,

## Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

Pentru România, este un obiectiv primordial aderarea la Uniunea Europeanã, fapt încurajat de decizia summit-ului din decembrie, de la Helsinki, ºi cerinþele Uniunii Europene sunt în concordanþã cu interesul naþional, în ceea ce priveºte necesitãþile de dinamizare a economiei.

Reconversia socio-economicã din zonele care se confruntã cu dificultãþi de ordin structural, mai ales în sectoare industriale ºi de servicii, a determinat încã în perioada anilor Õ70ÐÕ80, în multe þãri din Europa occidentalã, lansarea unor noi politici de dezvoltare regionalã. ªi încurajând iniþiativele tehnologice din zonele industriale în declin, necesar a fi reabilitate, create prin lege, parcurile industriale s-au dezvoltat cu rapiditate, exemplul cel mai mediatizat la vremea respectivã fiind cel din zonele carbonifere din Marea Britanie.

Amenajarea acestor parcuri industriale ºi legiferarea în acest domeniu a devenit o problemã actualã ºi în România. ªi, aºa dupã cum v-a prezentat ºi colegul meu, venind în întâmpinarea acestui deziderat, 4 deputaþi din Comisia pentru industrii ºi servicii au iniþiat un act legislativ care sã reglementeze amenajarea ºi dezvoltarea acestor parcuri industriale.

Aceste parcuri industriale sunt concepute ca arii geografice delimitate teritorial, cu infrastructurã ºi servicii oferite de administratorul parcului industrial, în perimetrul cãruia se pot desfãºura, într-un regim favorizant, activitãþi investiþionale de producþie sau servicii industriale. Aceste parcuri se constituie pentru stimularea dezvoltãrii economico-sociale, realizarea transferului tehnologic, atragerea de investiþii ºi valorificarea resurselor umane ale zonei.

Ca o componentã a iniþiativei de dezvoltare localã, îmbunãtãþirea activitãþii zonei pentru investiþii este o condiþie sine qua non. Terenurile industriale, activele din ce în ce mai neutilizate, fie din domeniul public, fie din cel privat, inclusiv de la societãþile comerciale cu capital de stat aflate în diferite faze de restructurare, incluse în patrimoniul unui agent economic, respectiv închiriate sau concesionate, pot constitui infrastructura industrialã unde se poate delimita perimetrul parcului.

Iniþiatorii, în urma mai multor runde de consfãtuiri cu factorii implicaþi, au convenit ca organul de specialitate al administraþiei publice centrale, care sã promoveze instituirea regimului de parc industrial ºi sã gestioneze resursele necesare dezvoltãrii acestora, sã fie Agenþia Românã de Dezvoltare.

În concluzie, parcurile industriale reprezintã o nouã structurã organizatoricã, pentru care statul asigurã cadrul general de funcþionare, ajutã la realizarea investiþiilor, dar aceste investiþii se bazeazã pe criterii pur economice, importanþa realizãrii lor fiind justificatã prin urmãtoarele: construcþiile industriale apar într-un cadru organizat într-o localitate; participarea consiliilor locale ca parte activã reduce substanþial riscurile, oferind o siguranþã mai mare investitorilor; pot oferi soluþii eficiente pentru susþinerea întreprinderilor mici ºi mijlocii, prin reducerea cheltuielilor legate de infrastructurã; administratorul parcului poate oferi consultanþã de specialitate pentru managementul obþinerii diferitelor avize ºi autorizaþii, pentru firmele nouînfiinþate; este un mijloc util în dezvoltarea economicã a regiunilor defavorizate; se doreºte, totodatã, ºi introducerea finanþãrii investiþiilor în domeniul utilitãþilor publice, ºi cu sprijinul fondurilor structurale redistribuite de Uniunea Europeanã.