Elena Sporea

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Mergând la sfârºitul sãptãmânii trecute în circumscripþia electoralã nr. 23 Ialomiþa, unde am fost aleasã ºi validatã ca senator, am gãsit în corespondenþa ce-mi era adresatã o scrisoare a unei doamne pensionare care spunea astfel:

”Într-o societate ce trece prin tranziþie mi se pare cã nu ar trebui sã uitãm de faptul cã românul este nãscut poet, indiferent de piedicile ce i-au ieºit în cale. Murind la ºes ºi renãscând în munte, pururea tânãr, pururea mândru cu toate nevoile ce au dat sã-l rãpuie, poporul român a rãmas în spaþiul carpato-danubiano-pontic unde s-a exprimat cel mai bine spiritual ºi material. Trãind într-un spaþiu de vis, românii ºi-au spus istoria prin vers, ºi-au cântat amarul, dragostea, bucuria, speranþa, eroii ºi credinþa într-o viaþã mai bunã. Ei nu au avut nevoie de Sfântul Valentin, cãci au Dragobetele. Nu au nevoie numai de rap ºi rock-and-roll, pentru cã au romanþe ºi muzicã popularã. De aceea mi se pare cã trebuie sã fim atenþi cu generaþiile ce vin, sã nu uite cã românii sunt un popor cu tradiþii. Nu cred cã nu poate sã existe în grila de programe a Televiziunii Române, televiziune naþionalã care trebuie sã se adreseze tuturor, un spaþiu pentru folclorul românesc. Emisiunile din ciclul ”Folclor ºi tradiþiiÒ trebuie pãstrate cãci aici se întâlnesc meºteºugurile cu versul ºi cântul. Copiii ºi tinerii trebuie sã creascã, sã cunoascã frumuseþea versului ºi limpezimea cântecului românesc, sã vadã bogãþia meºteºugului, sã priveascã atelierele în care se þese, se coase, se brodeazã, se picteazã pe sticlã, sã vadã hãrnicia ºi diversitatea de forme a olãritului românesc, sã ºtie cine este acest popor ºi sã fie mândru cã este român.Ò

Cele mai sus prezentate m-au impresionat ºi rog pe cei abilitaþi sã ia mãsurile necesare ca ceea ce se vehiculeazã în legãturã cu emisiunile privitoare la tradiþie ºi folclor, care nu se vor mai regãsi în grila de programe a canalului TVR2, sã nu devinã realitate, iar opinia publicã sã nu se mai poatã bucura de ele.

Traversarea acestei perioade dificile nu trebuie sã ne facã sã uitãm nici mãcar pentru o clipã cã suntem purtãtorii ºi creatorii unei culturi. De aceea, sper ca semnalul de alarmã pe care aceastã femeie pensionarã care, dupã 36 de ani de muncã, nu poate sã-ºi achite toate datoriile faþã de stat sã nu rãmânã fãrã ecou. Este, cu siguranþã, printre cei care, dând la o parte problemele personale, nevoile ºi suferinþele zilnice, au totuºi tãria ºi înþelepciunea de a ne arãta cã suntem, totuºi, un popor deosebit.

ªi totuºi, românul, poet fiind nãscut, doamna cu pãrul ca neaua, cu vederea ºi auzul un pic zdruncinate, ne dãruieºte nouã, româncelor, versurile acestea, amintindu-ne cã ea nu a uitat sãrbãtoarea mãrþiºorului, care este specificã poporului român. Permiteþi-mi sã vã citesc aceste versuri care pe mine m-au impresionat.

”Astãzi, femeia poartã grea povarã pe umeri, / Ridurile adânci cu greu i le numeri. / Nu mai este femeia rãsfãþatã de soartã, / E rece ca gheaþa când mai e alintatã. / Soþul, ºomer, nu-i oferã o floare / ªi în casã n-a mai fost de mult sãrbãtoare. / Aleargã din zori sã facã rost de bucate / Cum capra din poveste pentru iezi se tot zbate. / Suferã cumplit pentru neagra ºi cruda ei viaþã / Cãci banii ce-i are nu-i ajung pentru piaþã. / Nu s-a mai fardat ºi gãtit de aproape un an, / Iar amorul este de mult pe al doilea plan. / Sã fie femininã nici timp nu mai are / Pentru cei dragi poartã zilnic grija cea mare. / Bãrbaþi! îmbrãcaþi-o în costumul de galã / ªi-i puneþi cu cinste pe frunte coroana regalã, / Sãrutaþi cu sfinþenie mâna ce vã strânge la piept / ªi arãtaþi-i cu grijã supremul vostru respect. / Readuceþi pe buze surâsul pierdut ºi divin / Sã aveþi pace ºi soare în fericitul vostru cãmin.Ò