Damian Brudaºca

## Domnule preºedinte de ºedinþã,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

La 7 mai 1938, în jurul orei 14,15, se stingea, la Castelul de la Ciucea, poetul naþional Octavian Goga. Moartea lui se datora dispoziþiei criminale date de morganaticul rege Carol al II-lea ºefului serviciilor secrete ale României de a-l otrãvi. În felul acesta a înþeles acest rege, de tristã amintire, sã curme o viaþã plinã de cutezanþã ºi luptã, de dãruire pentru cauza naþionalã ºi de sacrificiu pentru interesele poporului român. Octavian Goga n-a fost un om oarecare. El a înscris pagini nepieritoare în istoria poeziei, dramaturgiei ºi publicisticii româneºti. Prin forþa verbului sãu a încurajat lupta românilor ardeleni pentru fãurirea idealului multisecular de unitate naþionalã, a fost un reazem soldaþilor români care la Mãrãºeºti, Mãrãºti ºi Oituz dãdeau o nouã ºi uluitoare dovadã a dragostei lor faþã de pãmântul sfânt al patriei.

Ca ziarist, Octavian Goga a fost deopotrivã observatorul atent, riguros ºi critic al vieþii social-politice, cât ºi condeierul neînduplecat ºi neînfricat, angajat cu toatã energia ºi forþa talentului sãu în lupta politicã. El n-a putut fi înfrânt sau descurajat de amenzile sau anii grei de temniþã cu care l-au rãsplãtit autoritãþile dualiste, iar mai târziu, de linºajul mediatic la care a fost supus. Paginile publicistice semnate de Octavian Goga rãmân de aceea un model estetic ºi de autenticã trãire.

Contemporanii, care l-au numit pe rând ”poetul pãtimirii noastreÒ sau ”poeta vatesÒ, au fost, totodatã, nevoiþi sã recunoascã ºi excepþionalul, ºi greu de egalat, talent de orator al lui Octavian Goga. El este, pe drept, situat între marii deþinãtori ai artei elocinþei ca Delavrancea, Take Ionescu sau Nicolae Titulescu. Nu o datã intervenþiile sale de la tribuna Camerei Deputaþilor, a Academiei Române, la întâlnirile cu tineretul ºi studenþii au impresionat prin bogatul conþinut intelectual, cutezanþa abordãrilor sau forþa de necontestat a argumentelor.

Octavian Goga a dat strãlucire ºi discursurilor parlamentare, intervenþiile sale fiind adevãrate bijuterii ale genului.

Din momentul în care, în 1899, pãrãsea ostentativ Liceul maghiar de stat din Sibiu, unde un obscur profesor maghiar profera neadevãruri injurioase la adresa istoriei noastre naþionale, mutându-se la Liceul ”Andrei ªagunaÒ din Braºov, ºi pânã la neaºteptatul sãu sfârºit Octavian Goga a fost un luptãtor neobosit, un om politic deosebit de activ. El s-a înrolat voluntar în 1916 pentru a lupta cu arma în mânã pe câmpurile de bãtaie ale Primului Rãzboi Mondial. Apoi, prin Rusia revoluþionarã, Finlanda ºi Scoþia, a ajuns la Paris, unde s-a alãturat celorlalþi patrioþi care acþionau în favoarea idealurilor lor naþionale ºi a recunoaºterii internaþionale a Marii Uniri.

Din 1919 îl gãsim în componenþa unor Guverne efemere ca ministru al cultelor ºi artelor. În 1926 devine ministru de interne în Guvernul prezidat de mareºalul Alexandru Averescu, iar în 1937-1938, pentru o scurtã perioadã de timp, este prim-ministru al României. Pofta diabolicã de dictaturã a lui Carol al II-lea este cauza demiterii, iar ulterior ºi a morþii lui Octavian Goga.