Aurel Panã

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Declaraþia politicã de astãzi are în vedere sudoarea ºi jalea din agricultura româneascã.

În modul cel mai sincer, mã aºteptam ca, în cadrul unui guvern monocolor, P.S.D. sã încerce, cel puþin, sã schiþeze unele elemente de politicã agricolã naþionalã, materializate prin acte normative cu putere de lege.

V-aþi mãrginit, domnilor guvernanþi, însã, la inserarea în diverse texte a sintagmei: ”identic cu cele din Uniunea EuropeanãÒ, iar actele normative, sub formã de proiecte de legi, nu aþi îndrãznit sã le promovaþi, deºi fosta conducere a Ministerului Agriculturii ºi Alimentaþiei v-a lãsat foarte multe proiecte elaborate cu asistenþã comunitarã.

De altfel, în parantezã fie spus, Comisia pentru agriculturã, industrie alimentarã ºi silviculturã cam ºomeazã, de prin luna octombrie a anului trecut, din lipsã de proiecte de acte normative pe care sã le ia în dezbatere.

Acestea au fost preluate însã de parlamentarii dumneavoastrã din cele douã Camere ºi promovate ca iniþiative legislative.

În schimb, nu aþi uitat de clientela politicã a P.S.D. cãtre care v-aþi îndreptat, în 2001, prioritar, cu milionul la hectar, ºi pentru cã aþi privatizat discreþionar, deci tot clientelar, câteva bijuterii: Insula Mare a Brãilei, Ograda, Horticons Feteºti, Drumul Subþire, societãþi viticole, aþi promovat o ordonanþã de urgenþã pentru exploataþiile agricole, stopând accesul gospodãriei þãrãneºti la sprijinul direct.

Despre irigaþii, ce sã mai vorbim?! Nu aþi depãºit 100.000 hectare suprafaþã irigatã, dar cheltuiþi din buget cât pentru 1,5 milioane de hectare.

ªi, fiindcã veni vorba despre buget, pe lângã cã ministrul Ilie Sârbu s-a declarat foarte satisfãcut de alocãrile pentru anul 2002, de altfel extrem de mici, a mai intrat grosolan ºi în acestea, pentru efectuarea unor plãþi restante din anul 2001.

ªi pentru cã se pare cã, prin trecutul sãu, ministrul agriculturii are o anumitã vocaþie, acesta a cam pregãtit, cu fast ce-i drept, înmormântarea agriculturii româneºti. Cum altfel se poate explica faptul cã, începând cu anul 2001, creditarea pentru agriculturã a devenit o amintire?! Ce sã mai înþeleagã producãtorul de grâu din România când, din aprilieÑmai, perioadã cu preþ bun pentru el, sunteþi mãrinimoºi cu morarii fãinari ºi le daþi cu nonºalanþã de nabab grâu din rezerva de stat, ceea ce, în fapt, echivaleazã cu un împrumut pe 6 luni cu dobândã zero, ºi asta, subliniez încã o datã, absolut împotriva intereselor producãtorului agricol. Intervine aici ºi diferenþa de preþ: în luna aprilie, mai, iunie, grâul din recolta veche are un preþ care ajunge acum în jur de 112Ñ114 dolari/tonã; în luna august, grâul nou se cumpãrã cu circa 80Ñ90 dolari, încã o diferenþã de venit în favoarea clienþilor dumneavoastrã.

Bomboana pe colivã aþi pus-o, domnilor guvernanþi, cu marea gãselniþã a aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã ºi asupra taxei de drum, incluse în preþul motorinei. Cu aceasta statul furã þãranul român de trei ori: o datã cu însãºi taxa pe drum, a doua oarã cu T.V.A.-ul ºi la taxa de drum, iar a treia oarã cu însãºi taxa pe valoarea adãugatã, deoarece el, þãranul, este consumatorul final, care nu deduce nici mãcar un leu din aceastã taxã încasatã de stat pentru toate cele folosite pentru cultivarea pogoanelor sale.