Nicolae Vasilescu

## Domnule preºedinte de ºedinþã,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Nu trebuie sã bagatelizãm ºi nici sã încâlcim în fraze de un optimism oficial boala certã de care suferã societatea româneascã ºi care se manifestã în fenomenul dedublãrii indiferente, ci sã o dezvãluim poporului pentru ca sã învãþãm ceea ce nu trebuie sã repetãm: politicã, discursuri, promisiuni, programe de guvernare, dar ceea ce ne aratã viaþa, istoria adevãratã a încercãrilor, este foarte departe de aceste fermecãtoare perspective. La ce bun aceste fraze umflate ºi absolut false? Viaþa ne demascã înºelãciunile ºi amãgirile ºi scoate la luminã, mai devreme sau mai târziu, artizanii nimicirii ei, ne aratã în mod concret ºi ne bagã cu de-a sila în capete ceea ce este. De 12 ani se duce cea mai meschinã politicã de amãgire a unui popor lipsit pe zi ce trece de orice speranþã.

11 septembrie 2002 reprezintã data la care am început sã prezentãm interes pentru americani, ca fiind o posibilã placã turnantã între Orient ºi Occident. Cred cã motivele pentru care Statele Unite priveºte insistent cãtre România nu sunt cele de apreciere, ci, mai degrabã, de interes.

Avantajul istoric în aceastã conjuncturã, pentru România, îl reprezintã Marea Neagrã, un argument strategic pentru scopurile Administraþiei Bush. Creºterea interesului strategic-economic al Bazinului Mãrii Negre, în relaþie cu sudul Caucazului ºi cu Bazinul petrolifer al Mãrii Caspice, reprezintã motivele pentru care România devine, iatã, atrãgãtoare.

Ca sã se vadã cât de apreciaþi suntem de aliatul numãrul 1 al S.U.A., Marea Britanie, citim în ”The EconomistÒ astfel: ”Strecurarea în NATO a codaºei Românii, þarã cu mulþi sãraci lipiþi pãmântului, înnãcriþi, gata sã îi asculte pe populiºti, ºi nu tocmai devotaþi, din instinct, valorilor civice occidentale...Ò. Câtã nevoie trebuie sã aibã NATO de noi, dacã ne ia cu sãrãcie cu tot, cu corupþie cu tot!

”O sã intrãm în NATO!Ò Dezideratul acesta se va îndeplini cu toate avantajele lui, dar ºi cu toate sacrificiile, cu obligaþiile ce decurg de aici. Dar ceea ce se omite a se spune sunt costurile fabuloase la care se ridicã participarea noastrã în cadrul Alianþei.

Pare aproape incredibil ca în România mileniului al III-lea, când autoritãþile aspirã la integrarea în organizaþiile internaþionale, sã ne mai moarã copiii de foame sau din lipsã de medicamente, ca ºi în cazul sau în situaþia sutelor de copii bolnavi de SIDA din oraºele Iaºi, Bacãu, Constanþa, Giurgiu, Cluj, Olt, Sibiu, cãrora le-au fost întrerupte tratamentele, provocându-le moartea în chinuri groaznice. Cine plãteºte pentru acest genocid?

Presa, sãptãmâni întregi, rezervã prima paginã prostituatei Andreºan, dar despre sãrãcia la care este supus poporul român gata sã explodeze nici un cuvânt.

Se pune bir pe sãrãcie. Pentru acoperirea gãurilor negre cresc taxele ºi impozitele. Guvernul îi salveazã pe giganþii industriali, în timp ce populaþiei care riscã sã ajungã în mizerie pentru neplata întreþinerii nu i sã dã nici o ºansã, nu i se acordã nici o soluþie. Nu este logic ºi nici moral sã îi ceri sãracului o parte din pâinea pe care o câºtigã sau din laptele pe care îl dã copiilor, în timp ce marilor firme care ruleazã miliarde li se reeºaloneazã datoriile la bugetul de stat.