Adrian Pãunescu

Domnule preºedinte de ºedinþã,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Prima problemã pe care vreau sã o ridic este cea privitoare la raporturile parlamentariÐguvernanþi, chiar dacã eu fac parte din partidul care a format Guvernul.

Mi se pare cã este momentul sã atragem atenþia miniºtrilor noºtri cã relaþia lor cu parlamentarii nu este una benevolã, nu este una la libera lor alegere, ci este una obligatorie, cu noi ºi cu toþi ceilalþi parlamentari, fie ei în exerciþiul puterii, fie ei în exerciþiul opoziþiei.

Personal, sunt nemulþumit de o oarecare erodare a acestei relaþii ºi de plictisul pe care îl arboreazã unii miniºtri faþã de relaþia cu parlamentarii ce se ciocnesc, în teritoriu, de probleme grave, de probleme care trebuie aduse la cunoºtinþa miniºtrilor ºi care trebuie sã îºi gãseascã rezolvarea, iar aceastã rezolvare trebuie cunoscutã de parlamentari, repet, indiferent cã sunt ai P.D.S.R., cã sunt ai P.R.M., ai P.N.L., ai P.D. sau ai U.D.M.R.

Nu este la alegerea doamnei ministru Daniela Bartoº, de exemplu, dacã stã de vorbã sau nu stã de vorbã cu un parlamentar de Dolj care are sã îi sesizeze împrejurarea cã stomatologii din Craiova nu ºi-au primit salariile din ianuarie. Este o obligaþie a doamnei ministru Bartoº ºi a oricãrui ministru sã stea de vorbã cu noi, sã ne dea argumente, sã ne dea explicaþii, pentru cã simplul dialog al parlamentarilor Ñ de altfel, un dialog din ce în ce mai penibil Ñ cu niºte experþi, cu niºte rude, cu cine rãspunde la telefon, nu ajunge, pentru a ne îndeplini toþi obligaþiile democratice.

Atrag atenþia doamnei ministru Bartoº cã dumneaei este ministru pentru cã existã acest Parlament ºi aceastã voinþã a oamenilor de a se exprima ºi de a fi apãraþi prin acest Parlament, în actuala lui formulã reprezentativã.

ªi o rog pe doamna ministru Bartoº sã nu ne mai paseze la tot felul de recent înþãrcaþi, care nu au de

unde sã rãspundã la problemele mari ce privesc soarta unor medici purtaþi pe drumuri ºi batjocoriþi în ultimul hal.

Aici eu am ridicat o problemã de principiu ºi v-am dat un exemplu. Sigur, sunt ºi miniºtri cu care putem dialoga normal. Nu aº insista asupra excepþionalei însemnãtãþi a faptului normal, cum numeam, în 1977, în revista ”FlacãraÒ, starea de normalitate la care ajunsesem dupã cutremur ºi ne bucuram de ea, în fine, cu prospeþime. Dar aceasta este de fapt, în realitate, situaþia. ªtiu cã toþi miniºtrii au probleme ºi, tocmai pentru cã au probleme, trebuie sã li se ridice în continuare probleme. Miniºtrii cu care noi vrem sã intrãm în contact par uneori sãtui de ceea ce fac. Este loc ºi pentru alþii. Nu este obligatoriu, dacã nu mai au rãbdare sã vorbeascã onest cu oamenii, sã ne trimitã în acest rol subaltern pe care nu îl avem prin Constituþie.

Repet, sunt miniºtri cu care putem dialoga. Este exemplul doamnei ministru Ecaterina Andronescu, ministrul educaþiei ºi cercetãrii, un om cu care se poate discuta ºi cu care se pot cãuta soluþii. Este exemplul domnului ministru Cozmâncã, exemplul domnului Ioan Rus. Regret, dar existã ºi exemple negative, pe care vã fãgãduiesc cã le voi da de câte ori va fi cazul.