Liviu Maior

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Aº vrea sã mã refer în scurta mea declaraþie la câteva probleme pe care consider eu cã este bine sã le lãmurim aici, ºi nu în altã parte.

Am auzit o afirmaþie care s-a lansat de la aceastã tribunã în legãturã cu amânarea de cãtre Uniunea Europeanã a precizãrii datei cu privire la accederea României în uniune.

Vreau sã precizez, ºi cred cã sunt în cunoºtinþã de cauzã, cã Uniunea Europeanã, în toate actele sale de pânã acum, a propus ºi a fixat ca, la Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie 2002, sã facã precizãrile în legãturã cu data admiterii României ºi a Bulgariei în Uniunea Europeanã.

Deci, haideþi sãÉ mã rog, o fi puterea coerentã, incoerentã, dar vreau sã vã spun cã ºi dumneavoastrã când faceþi asemenea afirmaþii deveniþi la fel de incoerenþi. Ce facem?! Ne plasãm toþi într-o zonã a incoerenþei, de nu mai ºtie nimeni când se spune adevãrul ºi când nu se spune. ªi ca sã continuu, sãptãmâna trectutã au fost o serie întreagã de afirmaþii referitor la raportul de þarã, obiºnuitul raport al Parlamentului European, care este comentat în sezonul cireºelor ºi al cãpºunilor cu foarte multã pasiune ºi lansându-se însã ºi foarte multe neadevãruri.

Doamnelor ºi domnilor,

Acest raport este al Comisiei de politicã externã, drepturile omului ºi apãrare, este cunoscut sub numele de ”Raportul BrockÒ a fost publicat de cãtre ziarul ”Curierul naþionalÒ, în luna martie a acestui an, fãrã sã stârneascã absolut nici un interes. Brusc, s-a nãscut aºa, ca un vulcan, o evaluare aiurea ºi de-a dreptul supãrãtoare.

Domnilor, raportul definitiv, forma definitivã a acestui raport este gata mâine. Mâine!

Se practicã, mai nou, obiceiul ca, luându-se un proiect, se iau ºi amendamentele care sunt destul de multe Ñ ºi anul trecut am mai spus acest lucru Ñ, au fost prezentate, tot aºa, amendamente care au fost respinse în Parlamentul European ºi în Comisia de politicã externã ºi drepturile omului, ca lucruri stabilite ºi reale.

Domnilor, ne simþim obligaþi toþi sã demonstrãm, am mai spus-o de la aceastã tribunã, de ce România nu trebuie sã intre în NATO ºi de ce România nu trebuie sã intre în Uniunea Europeanã.

Nu vã supãraþi, eu iau un caz mai recent, care pentru mine este emblematic, cazul cântãreþei Monica Anghel ºi al lui Marcel Pavel.

Domnilor, dacã un juriu românesc ar fi fost sã dea notele celor doi, cred cã se clasau nu ultimii É creau acolo, ºtiu eu, un spaþiuÉ excluºiÉ

Asta este problema. De aceea domnul senator Pãunescu a lansat o idee. Nu zic sã ne apucãm ºi sã dansãm toþi Hora Unirii aici, dar mãcar sã spunem adevãrul, deopotrivã, toatã lumea trebuie sã spunã acest adevãr, pentru cã nu este corect. Nu este corect!

ªi în încheiere vreau sã vã reamintesc cã în repetate rânduri, de la aceastã tribunã, am fãcut apeluri cãtre societatea civilã, mass-media, tot ce suflã ºi miºcã în România, sã ne implicãm în aceastã dezbatere privind viitorul Europei, pentru cã în aceastã þarã suntem legaþi de picioare de un trecut ºi ne place mai mult sã dialogãm cu trecutul decât cu viitorul acestei þãri.