Sever Meºca

Domnule preºedinte de ºedinþã,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Într-un timp politic dominat de lucruri surprinzãtoare, presa reuºeºte sã ne mai surprindã, totuºi, din când în când. Un astfel de moment l-au înregistrat de curând ºi colegii mei din Partidul România Mare ºi eu însumi când am aflat de anunþul Partidului Naþional Liberal, conform cãruia acesta ”întrerupe orice legãturã cu Partidul România Mare ºi cu liderul acestuiaÒ.

Anunþul a fost fãcut de ceea ce se presupune a fi ”cea mai autorizatã voceÒ a numitului partid, preºedintele sãu, domnul Valeriu Stoica. Desigur cã anunþul cu pricina a produs, din primul moment al difuzãrii sale, o oarecare îngrijorare în rândul membrilor noºtri, care s-au întrebat ce vor mai face pe viitor fãrã o astfel de legãturã...

Trecut momentul ºocului, ne-am dat cu toþii seama cã îngrijorarea nu se justificã, întrucât relaþiile de partid între Partidul România Mare ºi Partidul Naþional Liberal nu existau, ºi asta cam de multiºor, adicã, din totdeauna. De la înfiinþarea noastrã ne-am aflat pe poziþii opuse: fie cã a fost vorba de situaþia politicã internã, de soluþii economice, de problematica socialã º.a.m.d.

Criticile pe care le-am adus noi Partidului Naþional Liberal în chestiuni mai generale, de principii, de moralitate, dar ºi mai concrete, de gestiune financiarã sau de conducere a justiþiei nu erau de naturã sã ne facã simpatici rãmuricii liberale ascunse sub sigla istoricã a P.N.L., ceea ce a fãcut ca P.N.L. sã îmbrãþiºeze cu tãrie ideea cã noi am fi ”extremiºtiÒ ºi, pe cale de consecinþã, sã solicite de mai multe ori scoaterea noastrã în afara legii. Nici mai mult nici mai puþin, deºi chestiunea era cam neconstituþionalã ºi fãrã susþinere în fapte! Pentru cã, în afara aversiunii acuzatului faþã de acuzator, nimic nu putea justifica înverºunarea liberalã.

Ieºiþi ºifonaþi dupã alegerile din 2000, fãcându-ºi numeroase cruci cã nu au împãrtãºit soarta colegilor þãrãniºti (pe care ºi ei i-au ajutat sã nu intre în Parlament), liberalii domnului Stoica au nevoie sã se afle în treabã periodic. Ei au nevoie sã rãmânã în conºtiinþa electoratului ºi încearcã tot felul de stratageme care merg de la încercarea de a anula vocea unui sfert din electoratul României, pânã la încercarea de a sfãtui celãlalt mare partid al þãrii (în afara P.R.M.), am numit Partidul Social Democrat (fost P.D.S.R.). De fapt, domnul Stoica nici mãcar nu consiliazã P.S.D., Domnia sa ”cereÒ acestui partid sã rupã orice legãturã cu Partidul România Mare. Din fericire, de la înãlþimea partidului de guvernãmânt, nu se vede prea bine minusculul partid al domnului Stoica, iar de auzit, nici atât. Iar dacã P.S.D. are sarcina guvernãrii, o sarcinã grea ºi plinã de rãspunderi, Partidul Naþional Liberal nu are decât grija de a mai aduna câteva resturi politice, de a mai moºteni câþiva veleitari faliþi, de a mai lipi cu prenadez câteva cioburi disperate de experienþe eºuate.