Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 26 octombrie 2001 · monitorul.ai

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Vã rog sã îmi permiteþi ca aceastã declaraþie politicã sã intre în contextul evenimentelor care au avut loc de curând în municipiul Piatra-Neamþ, respectiv Deva ºi Baia Mare, care au avut ca ”þintãÒ, sã-i spunem aºa, izolarea sau segregarea, prin hotãrâri ale consiliului local al muncipiilor menþionate, a cetãþenilor români de etnie romã.

Personal, pot spune cã ceea ce s-a recepþionat ca un mesaj, atât în presa localã, cât ºi în presa centralã (sã nu mai aducem în discuþie ºi presa internaþionalã), a fost mesajul scurt, de tip englezesc, ºi anume: ”Segregare ºi izolare!Ò Chiar dacã, dupã aceea, s-a încercat o cosmetizare a acestui mesaj sau a acestei lipse de consecvenþã a primarilor municipiilor respective, nu s-a reuºit.

De la înalta tribunã a Parlamentului României, încerc sã atrag atenþia întregii scene politice româneºti, Guvernului României, Preºedinþiei cã asemenea practici sunt de tip rudimentar ºi arhaic ºi cã democraþia nu înseamnã segregare ºi izolare a unui segment al societãþii româneºti, chiar dacã acest segment al societãþii româneºti se numeºte ”populaþia romãÒ, care vãd cã, de la începutul anului, fãrã notã de subiectivism, este tot mai mult confundatã cu animalele sau cu orice alte creaturi, decât cu oamenii.

Pot spune cã actualul Guvern, condus de premierul Nãstase, deºi a avut o înþelegere prealabilã cu Partida Romilor, al cãrei preºedinte sunt, a avut bune intenþii ºi a dat un semnal pozitiv în plan intern ºi în plan extern Ð ºi nu numai semnalul a fost mulþumitor, chiar ºi o chestiune de practicã, extraordinar de apreciatã, prin Hotãrârea Guvernului nr. 430, care face referire la ”îmbunãtãþirea situaþiei romilor ºi integrarea acestora în societateÒ Ð, dar

atunci când am aderat la aceastã idee, atunci când am conceput strategia pentru îmbunãtãþirea situaþiei romilor, nu am regãsit niciunde ”segregareÒ ºi ”izolareÒ.

Prin urmare, bag seamã cã anumiþi membri ai actualului partid de guvernãmânt, fie cã fac parte din administraþia localã, fie cã fac parte din administraþia centralã, uitã, la un moment dat, cine le-a fost aliat în campania electoralã ºi stricã imaginea, nu numai a actualului Guvern ºi a eforturilor fãcute de acesta pentru integrarea în structurile europene ºi euroatlantice, dar pot spune cã stricã imaginea României per ansamblu.

Care sunt urmãrile, stimaþi colegi ºi domnule preºedinte? Cred cã dumneavoastrã le cunoaºteþi.

Dar eu Ñ nu-mi este jenã sã recunosc cã aparþin etniei romilor ºi m-am nãscut ºi am crescut într-un cartier deja faimos ºi binecunoscut, sectorul 5, Cartierul Ferentari Ñ vã pot spune cã, în condiþiile în care aceste idei ale unor edili vor fi puse în practicã ºi se va accepta segregarea ºi izolarea comunitãþilor de romi vom asista, peste 10 ani, la douã fenomene greu de stãpânit.

Primul este cã se va forma un mediu cât se poate de prielnic pentru înflorirea cutumelor comunitare, ºi legile nu îºi mai au loc în aceste comunitãþi ale romilor.

Doi. Se va crea o separare de mentalitãþi, ireversibilã ºi ireconciliantã. Comunitãþile de romi vor înþelege cã existã ”noiÒ ºi ”voiÒ. Munca pe care a dus-o Partida Romilor din 1990 ºi pânã în prezent pentru a schimba mentalitatea romilor ºi pentru a-i face sã înþeleagã cã legile þãrii sunt pentru toþi ºi trebuie respectate de toþi iatã cã este de prisos!

Nu mai aduc în calcul faptul cã se poate (ºi spun cu semnul întrebãrii ºi între ghilimele) ca cineva, ”bine intenþionatÒ, sã fi pus la cale asemenea practici segregaþioniste. La un moment dat, tare mi-e fricã cã cineva este de acord cu federalizarea!

Mai mult de atât Ñ ºi vreau sã închei Ñ, vreau sã readuc în calcul faptul cã, cu asemenea practici, nu mai sunt luate în seamã recomandãrile organizaþiilor internaþionale, respectiv Uniunea Europeanã ºi Organizaþia pentru Securitate ºi Cooperare, recomandãri care fac parte din dreptul intern român. Guvernul se contrazice singur! Una spune ºi alta face!

Prin urmare, domnule preºedinte, stimaþi colegi, vã rog sã-mi permiteþi sã vã reamintesc ceea ce s-a întâmplat cu Cehia, Slovacia, Slovenia, în anii 1991-1992, cât au putut sã sufere, în plan extern, pentru asemenea practici, respectiv, Bratislava sau alte zone, care au fost destinate pentru segregare.

Închei prin a vã cere dumneavoastrã, întregii scene politice româneºti, instituþiilor statului, sã nu creãm nici demoni pe care, peste 10 ani, nu îi vom putea stãpâni. Nu avem nevoie de Brooklyn, la scarã mai micã, în toatã þara! Romii sunt cetãþeni români, de naþionalitate ºi etnie romã, sunt loiali acestui stat ºi vor drepturi ºi egalitãþi, în conformitate sau în aceeaºi mãsurã cu populaþia majoritarã.

Vã mulþumesc.

Adrian Moisoiu

#13455

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Revizioniºtii unguri pretind cã dezmembrarea Ungariei prin Tratatul de la Trianon a reprezentat o nedreptate ºi cã Ungaria ar fi þara care a avut cel mai mult de suferit în urma acestuia. În concepþia lor, ”revizuireaÒ reprezintã anularea completã a Tratatului de la Trianon ºi, ca atare, reînvierea Regatului Sfântului ªtefan.

Tratatul de pace de la Trianon a încheiat o epocã plinã de frãmântãri, ce a reprezentat o piatrã de hotar importantã, nu numai din punct de vedere politic, ci ºi din punct de vedere istoric, a Europei. El a pus capãt unui conflict istoric dintre poporul român ºi cel maghiar, constrângând Ungaria sã se supunã evoluþiei istoriei, având un caracter al dreptãþii istorice.

Propaganda revizionistã a ungurilor vizeazã revenirea la situaþia de dinainte de Primul Rãzboi Mondial, încercând sã reînvie vechea Ungarie, de la Carpaþi la Marea Adriaticã, ceea ce ar însemna încãlcarea totalã a principiului autodeterminãrii popoarelor. De aceea, ea reprezintã nu numai un element de discordie în Europa, ci ºi o diversiune din punct de vedere politic.

Conºtienþi cã reînvierea Ungariei Mari pe cale militarã nu mai este posibilã, revanºarzii au cãutat ºi gãsit alte cãi, între care spiritualizarea graniþelor într-o Europã unitã ºi acordarea dreptului la autonomie colectivã minoritãþilor. În acest scop, ea uzeazã de cele mai diverse mijloace, se insinueazã în raporturile politice ale statelor europene, iar în perioadele electorale atinge apogeul. Ca urmare, le percepem prin învãþãmânt, literaturã, ºtiinþã, minciunã, injurii, întâlniri camaradereºti, cãrþi poºtale, excursii în grup, ridicare de monumente ºi publicaþii în statele succesoare, societãþi culturale ºi, mai nou, legi, care sã acþioneze pe teritoriul statelor vecine, cum este aceastã lege a statutului maghiarilor.

Începutul lunii octombrie a reprezentat o perioadã ”turisticãÒ efervescentã, în care oficialitãþile maghiare la cel mai înalt nivel, ca primul-ministru Viktor Orban cu soþia, ministrul învãþãmântului, ministrul justiþiei ºi alþii s-au deplasat ca la ei acasã pe teritoriul României, pentru a oficia deschiderea anului universitar la universitãþi particulare din Oradea ºi Miercurea Ciuc sau la comemorarea celor 13 generali paºoptiºti, ucigaºi de români, de la Arad. Culmea tupeului ºi aroganþei a fost invitarea la aceste festivitãþi a ministrului român al educaþiei ºi cercetãrii de cãtre omologul sãu maghiar, cât ºi faptul cã domnul Orban s-a plâns cã organizarea a lãsat de dorit, deoarece circulaþia tramvaielor nu a fost întreruptã ºi un elicopter survola zona la o altitudine micã, ceea ce a deranjat ascultarea.

Este de-a dreptul remarcabil însã cã domnul Orban considerã aceste incidente neglijabile ºi regretabile ca fiind total izolate ºi nu oglindesc intenþiile reale ale autoritãþilor române!

Aceste întâmplãri ne fac sã ne gândim la niºte comparaþii, de genul: invitarea ta de cãtre un vecin ca musafir în propria ta casã; tãierea unei panglici tricolore de cãtre Cancelarul Germaniei, la Paris, în sunetele marºului nazist; comemorarea vitejilor spahii ºi ieniceri, cãzuþi la Mohacs, în 1526, de cãtre o înaltã oficialitate turcã, in prezenþa omologului sãu maghiar.

Faþã de acestea, nici nu mai are relevanþã faptul cã duminicã, 14 octombrie, în târg la Negreºti, se vindeau steaguri ºi hãrþi ale Ungariei Mari, fãrã ca autoritãþile

române sã reacþioneze. Iar primarul municipiului Sfântu Gheorghe a interzis intrarea în ºcoli a comisiei înfiinþate în urma unei dispoziþii a premierului Adrian Nãstase, de verificare a manualelor din care se învaþã, în condiþiile în care vameºii au declarat cã, în acest an, au intrat peste 92 de mii de manuale ºcolare aduse din Ungaria.

Dacã mai adãugãm cã economia Transilvaniei a încãput, prin cãi ºi privatizãri mai mult sau mai puþin oculte, pe mâinile urmaºilor lui Attila, concluzia este clarã: suntem sfidaþi, batjocoriþi, pauperizaþi ºi maghiarizaþi la noi acasã! Practic, ajungem sã fim strãini în propria noastrã þarã!

De aceea, întrebãm când are de gând Guvernul sã dea o ripostã de mãsurã ”talibanilorÒ hungarismului, conduºi de Viktor Orban. Când i se va aduce aminte domnului Orban cã nu are vizã Schenghen pe teritoriul românesc ºi cã România este totuºi un stat suveran pe întregul sãu teritoriu?

Transilvania nu este un spaþiu de complementaritate, domnilor!

Domnule Preºedinte Iliescu, domnule prim-ministru Adrian Nãstase, timpul atitudinilor ambigue s-a sfârºit! Aveþi obligaþia sã luaþi mãsuri!

Mulþumesc.

Codrin ªtefãnescu

#18197

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Asistãm, de o perioadã de timp, la prãbuºirea unor centre industriale importante care au reprezentat vreme de zeci de ani sau, uneori, chiar mai mult: puncte forte ale economiei româneºti. Situaþia creatã este consecinþa unei neglijenþe greu de înþeles din partea acelora care aveau puterea ºi autoritatea sã intervinã decisiv în momentele de maximã urgenþã. ªi este evident cã, pe lângã producþia realizatã, necesarã uzului intern, ºi profitul eventual aduse de aceste centre, ele au oferit ºi importante locuri de muncã oamenilor, susþinând uneori, din punct de vedere economic, oraºe întregi.

Acesta este cazul oraºului Cugir, a cãrui uzinã mecanicã fiinþeazã încã din anul 1799, ca unul dintre cele mai importante centre ale industriei constructoare de maºini din România. Nu este posibil, domnilor deputaþi, sã ignorãm o problemã a cãrei nerezolvare ar avea consecinþe mult mai grave decât ne putem permite! Am risca sã devenim obscurantiºti la niºte chestiuni a cãror predominanþã, din punct de vedere al redresãrii economice (chiar dacã aceasta se realizeazã doar parþial, în unele domenii), este vitalã.

Spun aceasta deoarece Uzina Cugir are cu ce se mândri: o veritabilã producãtoare de maºini, de electrocasnice, arme de vânãtoare ºi tehnicã militarã ºi o mare exportatoare de produse de tehnicã specialã. Iar dacã amintim de contractul semnat de Cugir cu celebrul Concern ”Daimler ChryslerÒ, în vederea constituirii unei societãþi mixte, trebuie precizat faptul cã aceastã colaborare, care a început acum 4 ani, este ºi o premierã în acest sens pentru Europa de Est. Ce folos însã dacã, peste un an sau doi, nu mai putem vorbi de aceastã uzinã sau, mai grav, de un oraº care trãieºte prin acest centru? Acest lucru este adevãrat, deoarece din cei 27 de mii de locuitori ai Cugirului peste 18 mii treceau zilnic poarta uzinei ca angajaþi. În prezent, ca urmare a trei valuri masive de disponibilizãri, doar 7.300 de persoane mai lucreazã în aceastã unitate. Nici cei care mai sunt salariaþi aici nu au siguranþa zilei de mâine. În prezent se aflã în ºomaj tehnic 4 mii de muncitori care, de la 1 ianuarie 2002, vor fi lipsiþi de ajutorul financiar cuvenit, restul supravieþuind cu salarii derizorii, care nu satisfac nici mãcar necesitãþile stringente.

ªomajul în acest oraº, mereu în creºtere, a ajuns astfel la 60% ºi poate fi combãtut doar cu niºte investiþii importante ºi imediate. Solicitãm aºadar, ca o ºansã pentru salvarea oraºului Cugir, încurajarea investiþiilor în zonã, primul pas în acest sens fiind declararea oraºului ca zonã defavorizatã pentru 10 ani. Aceasta înseamnã scutirea de la plata taxelor vamale ºi a t.v.a.-ului pentru maºini, utilaje, instalaþii, echipamente, mijloace de transport, precum ºi finanþãri de la ministerul de resort, capabile sã redreseze atât uzina, ca centru de maximã importanþã în cadrul industriei în domeniu, cât ºi situaþia locuitorilor oraºului, care este astãzi disperatã. Vã mulþumesc.

Mircea Ifrim

#21368

Stimate domnule preºedinte de ºedinþã,

## Stimaþi colegi,

Aº dori sã atrag atenþia asupra unei probleme de principiu. Rolul Parlamentului este de a controla Executivul asupra aplicãrii legilor ºi de a veghea la aplicarea lor. Neaplicarea deliberatã a legii duce la false probleme, abãtând atenþia opiniei publice de la realele probleme ale þãrii.

Mi-aº permite sã dau câteva exemple de false probleme: emiterea unor ordonanþe de urgenþã în domeniul legilor organice Ð a stat zile întregi cap de afiº în ziare ordonanþa de urgenþã privind acreditarea unor facultãþi; ordonanþe prin care se anuleazã hotãrâri judecãtoreºti, deºi puterile în stat, conform Constituþiei, sunt separate Ð o hotãrâre a curþii de apel trebuie respectatã. În sfârºit, se culmineazã cu culpabilizarea senatorului Corneliu Vadim Tudor pentru declaraþii politice Ð aceste declaraþii, în fond, sunt o reluare a unor elemente apãrute în presã ºi îºi au justificarea în a cere unele clarificãri, cu atât mai mult cu cât pregãtirea atât a echipelor antitero, cât ºi a echipelor tero este aceeaºi ºi, deci, este firesc sã se cearã clarificãri. Cu atât mai mult apare surprinzãtor, întrucât art. 70 din Constituþia þãrii stipuleazã foarte clar cã senatorii ºi deputaþii nu pot fi traºi la rãspundere pentru opiniile politice exprimate.

Toate aceste lucruri þin cap de afiº, abãtând atenþia de la probleme reale care se pun.

Aº atrage atenþia asupra unor probleme ale sãnãtãþii poporului ºi m-aº referi la modul în care se face privatizarea ºi ajung sã se creeze anumite monopoluri. Trebuie sã vã informz, de pildã, cã prin faptul cã ”SicomedulÒ deþinea monopolul la producerea nitroglicerinei, iar, la ora

actualã, din motive pe care nu le discutãm, pentru cã sunt complexe, nu mai produce nitroglicerina, am ajuns sã importãm acest produs, ”NitromidÒ din Ungaria; ”NitroretardÒ, din Grecia ºi ”NitromagÒ din Germania.

Deosebirea este una singurã: nitroglicerina costa 6 mii de lei 20 de tablete, aceste produse costã peste 60 de mii de lei. Dacã referim acest preþ la venitul unui pensionar, ne vom da seama ce implicaþii are.

În acest moment, deci, în care se produc asemenea lucruri, ºi aº atrage atenþia asupra pericolului privatizãrii Institutului ”CantacuzinoÒ, care trebuie sã devinã institut de cercetare ºi dezvoltare, institut strategic, întrucât produce serurile ºi vaccinurile ºi, dacã, mâine, ne vom afla în situaþia de care vã spuneam, cu nitroglicerina, în care un monopol privat va produce vaccinul ºi va cere sume exorbitante ºi întârzieri, în momentul apariþiei unor epidemii (ºi ne-am confruntat în ultimii 5 ani cu 12 asemenea situaþii), lucrurile vor fi deosebit de grave.

Mi-aº permite sã subliniez necesitatea ca Parlamentul sã-ºi exercite controlul asupra Executivului, sã-ºi exercite funcþia sa, întrucât reprezintã instituþia democraþiei, ºi sã îºi aplece atenþia asupra marilor probleme, oprind asemenea false probleme care nu fac decât sã ne deconcentreze de la ceea ce stã în faþa þãrii.

Vã mulþumesc.

Sever Meºca

#24533

Domnule preºedinte de ºedinþã,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Într-un timp politic dominat de lucruri surprinzãtoare, presa reuºeºte sã ne mai surprindã, totuºi, din când în când. Un astfel de moment l-au înregistrat de curând ºi colegii mei din Partidul România Mare ºi eu însumi când am aflat de anunþul Partidului Naþional Liberal, conform cãruia acesta ”întrerupe orice legãturã cu Partidul România Mare ºi cu liderul acestuiaÒ.

Anunþul a fost fãcut de ceea ce se presupune a fi ”cea mai autorizatã voceÒ a numitului partid, preºedintele sãu, domnul Valeriu Stoica. Desigur cã anunþul cu pricina a produs, din primul moment al difuzãrii sale, o oarecare îngrijorare în rândul membrilor noºtri, care s-au întrebat ce vor mai face pe viitor fãrã o astfel de legãturã...

Trecut momentul ºocului, ne-am dat cu toþii seama cã îngrijorarea nu se justificã, întrucât relaþiile de partid între Partidul România Mare ºi Partidul Naþional Liberal nu existau, ºi asta cam de multiºor, adicã, din totdeauna. De la înfiinþarea noastrã ne-am aflat pe poziþii opuse: fie cã a fost vorba de situaþia politicã internã, de soluþii economice, de problematica socialã º.a.m.d.

Criticile pe care le-am adus noi Partidului Naþional Liberal în chestiuni mai generale, de principii, de moralitate, dar ºi mai concrete, de gestiune financiarã sau de conducere a justiþiei nu erau de naturã sã ne facã simpatici rãmuricii liberale ascunse sub sigla istoricã a P.N.L., ceea ce a fãcut ca P.N.L. sã îmbrãþiºeze cu tãrie ideea cã noi am fi ”extremiºtiÒ ºi, pe cale de consecinþã, sã solicite de mai multe ori scoaterea noastrã în afara legii. Nici mai mult nici mai puþin, deºi chestiunea era cam neconstituþionalã ºi fãrã susþinere în fapte! Pentru cã, în afara aversiunii acuzatului faþã de acuzator, nimic nu putea justifica înverºunarea liberalã.

Ieºiþi ºifonaþi dupã alegerile din 2000, fãcându-ºi numeroase cruci cã nu au împãrtãºit soarta colegilor þãrãniºti (pe care ºi ei i-au ajutat sã nu intre în Parlament), liberalii domnului Stoica au nevoie sã se afle în treabã periodic. Ei au nevoie sã rãmânã în conºtiinþa electoratului ºi încearcã tot felul de stratageme care merg de la încercarea de a anula vocea unui sfert din electoratul României, pânã la încercarea de a sfãtui celãlalt mare partid al þãrii (în afara P.R.M.), am numit Partidul Social Democrat (fost P.D.S.R.). De fapt, domnul Stoica nici mãcar nu consiliazã P.S.D., Domnia sa ”cereÒ acestui partid sã rupã orice legãturã cu Partidul România Mare. Din fericire, de la înãlþimea partidului de guvernãmânt, nu se vede prea bine minusculul partid al domnului Stoica, iar de auzit, nici atât. Iar dacã P.S.D. are sarcina guvernãrii, o sarcinã grea ºi plinã de rãspunderi, Partidul Naþional Liberal nu are decât grija de a mai aduna câteva resturi politice, de a mai moºteni câþiva veleitari faliþi, de a mai lipi cu prenadez câteva cioburi disperate de experienþe eºuate.

Prea mic pentru a mai fi necesar cuiva, partidul domnului Stoica doreºte sã rupã legãturile cu partidul nostru. Prea bine. Dragoste cu sila nu se poate. E greu de crezut însã cã oamenii cinstiþi ºi civilizaþi pe care partidele noastre le au în cele douã Camere vor refuza sã se mai salute sau sã schimbe cele câteva vorbe de convenienþã cu care s-au obiºnuit, de câte ori se întâlnesc pe culoarele Parlamentului, într-o salã de spectacol sau în teritoriu. Pentru cã la atât s-au rezumat ºi pânã acum contactele noastre. În ceea ce mã priveºte, eu voi continua sã-i salut pe colegii mei liberali, sã le dau mâna, lãsându-i pe ei sã nu-mi rãspundã sau sã mã lase cu mâna întinsã. Iar dacã vom mai avea informaþii privind malversaþii financiare P.N.L.-iste, sau încercãri de manipulare a justiþiei sau alte fapte ilegale, vom continua sã ne purtãm aºa cum este normal Ð aducându-ne aminte cã încã mai existã un P.N.L. ºi colegul nostru domnul Stoica.

Vã mulþumesc.

ªtefan Baban

#28579

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Miros de faliment! Fiecare plãtitor de impozite îºi va întoarce pe dos buzunarele pentru a participa, în viitorul apropiat, la efortul colectiv de stingere a datoriilor uriaºe aruncate în cârca statului de firmele ce s-au împrumutat în strãinãtate. Nerambursate la scadenþã, sumele garantate aiurea de Guvern s-au adunat continuu în evidenþele finanþelor, deºi au alimentat într-o proporþie covârºitoare doar gãurile negre ale economiei.

Mecanismul prin care 8 miliarde de dolari au intrat în maºina de tocat bani a întreprinderilor flãmânde, ce n-au mai reuºit sã gãseascã atât de uºor pe piaþa internã credite neperformante pentru plata angajaþilor, a funcþionat ireproºabil din 1990 încoace.

Dincolo de cifrele exprimate în dolari cu o coadã de nouã zerouri, ceea ce s-a întâmplat în economie în ulti-

mii doi ani aratã inconºtienþa cu care gestionarii finanþelor þãrii din toate zonele politice au altoit la buzunarul public, atât de generos cu amicii de guvernare, o sumedenie de societãþi comerciale fãrã sevã, doar din dorinþa de a prelungi termenul unei scadenþe nemiloase a falimentului.

Deºi situaþia dezastruoasã a datoriei publice externe garantate de stat era cunoscutã la cele mai înalte niveluri, Guvernul a continuat sã-ºi punã obrazul pentru o mulþime de agenþi economici, aºa cã statul este bun de platã pentru 7 din cele 8 miliarde de dolari împrumutaþi de societãþile comerciale, iar situaþia este aproape disperatã.

Chiar ºi în cazul în care finanþele refuzã orice obligaþie de garantare a creditelor în urmãtorii 5 ani, achitând treptat debitele cãtre creditorii externi, existã posibilitatea diminuãrii infime a riscului de a intra în colaps economic.

În acest timp, restanþele trebuie achitate la timp, pânã la ultimul cent, indiferent de posibilitãþile firmei creditate sau de modul în care au fost irosiþi banii. Astfel, dacã un singur dolar lipseºte la scadenþã, România poate fi declaratã în incapacitate de platã ºi de aici pânã în prãpastie nu mai este decât un singur pas.

În numele unei politici sociale pãguboase ºi a prieteniilor politice care au încãlecat an de an bugetul de stat, miliarde de dolari au trecut graniþa fãrã a aduce în þarã nimic ºi, paradoxal, pãstrarea datornicilor pentru care s-au acordat garanþii este acum cea mai bunã soluþie. ªicanarea, declararea falimentului sau lichidarea acestora aduce la scadenþã împrumutul garantat, iar statul român ar fi obligat sã plãteascã dintr-o datã sume imense pe care sigur nu le poate suporta.

În momentul de faþã, deºi sunt alimentate cu bani publici, motoarele economiei lucreazã mai mult pentru strãinãtate. Efortul finanþãrii întregului proces a fost trecut, însã, pe furiº de la întreprinderi în spinarea oamenilor simpli. Deºi vina de a fi contribuabili este acum taxatã mult prea dur, nimeni nu þipã, iar guvernanþii pãstreazã tãcerea totalã.

Vã mulþumesc.

Puiu Haºotti

#33475

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor,

Politica externã a unei þãri este o chestiune de interes naþional, în care puterea ºi opoziþia trebuie sã colaboreze. Iatã un truism recunoscut de toþi, dar care este aplicat cel mult dintr-o manierã formalã de partidul de guvernãmânt.

Dar, cum ne-am obiºnuit cu vocaþia ºi cu instinctele totalitare ale P.S.D., remarca de mai sus este mai puþin supãrãtoare în comparaþie cu o altã realitate. România duce o politicã externã haoticã, aleatorie ºi, mai nou, nervoasã. Astfel, România a reuºit ”performanþaÒ de a avea relaþii încordate cu unii vecini: Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, relaþii îngheþate cu Ucraina ºi Rusia ºi abia în curs de normalizare cu Iugoslavia.

O fi din nou eterna conspiraþie, cum arãta ºi Preºedintele Iliescu? Conspiraþia bulgaro-maghiaro-moldoveanã cumva? De fapt, este conspiraþia inabilitãþii ºi incompetenþei P.S.D., care a confiscat ºi politica externã ºi imaginea României în detrimentul intereselor tuturor.

Culmea este cã cel mai puþin vinovat de proasta desfãºurare a politicii externe este însuºi ministrul de externe. Iatã încã un paradox al actualei guvernãri. În doar douã luni România, prin primul-ministru, care este un fel de ºtie tot ºi face tot, a reuºit, practic, sã izoleze România în zonã. Cum? În goana dupã imagine, a cãzut într-un soi de narcisism politic. Cine l-a împins sã declare, fãrã consultãri ºi agremente oficiale cu cealaltã parte, cã România ºi Bulgaria urmeazã a face tandem cu procesele de aderare la NATO ºi Uniunea Europeanã. Bulgaria a reacþionat fie ºi din simple raþiuni de strategie. De ce primul-ministru a preferat reacþiile pe care le-a avut la Legea statutului maghiarilor abia dupã ce a fost votatã de Parlamentul de la Budapesta ºi nu a angajat negocieri înainte, de vreme ce se ºtia cã iniþiativa respectivã exista încã de la începutul anului? Nu era, oare, mai indicat ca doamna ministru Andronescu sã se fi dus la inaugurarea Universitãþii Sapienþia ºi acolo sã fi exprimat oficial protestul ºi obiecþiunile Guvernului nostru la acþiunile cu adevãrat nepotrivite ale Budapestei?

În sfârºit, la declaraþiile ºi demersurile antiromâneºti ale celor mai înalþi oficiali din Republica Moldova, ar fi trebuit în prealabil Ministerul Afacerilor Externe ºi poate chiar primul-ministru sã reacþioneze cel puþin dupã minime consultãri ºi lãmuriri?

Relaþiile României cu Republica Moldova sunt prioritare, dar ºi sensibile, mai ales în actuala conjuncturã politicã a Moldovei. Domnul Adrian Nãstase anunþã întâi presa cã ºi-a anulat vizita în Moldova, nu însã ºi pe omonimul sãu de la Chiºinãu, care a fãcut-o abia dupã o sãptãmânã, ieri. Astea da relaþii frãþeºti!

Sã ne aºteptãm ca domnul Adrian Nãstase sã se certe ºi cu Marea Neagrã? Motive ar avea: nu este suficient de albastrã pentru a se asorta cu situaþia României. Cu Ucraina relaþiile nu evolueazã deloc, iar o întâlnire la cel mai înalt nivel cu Serbia a avut loc abia sãptãmâna trecutã, adicã la un an dupã cãderea lui Miloºevici, în ciuda faptului cã avem interese economice ºi politice prioritare în ambele þãri.

Cu Rusia nu s-a avansat deloc în vederea semnãrii tratatului. Trecuta putere a avut faþã de Rusia idiosincrazii prosteºti. Actuala putere ºi mai ales Preºedintele Ion Iliescu se tem cumva sã nu fie acuzaþi de simpatii sau de nostalgii studenþeºti faþã de Rusia? În 2001 nu ar mai fi cazul, nu neapãrat pentru cã opinia publicã ar fi uitat anumite lucruri. Nu mai trebuie sã aveþi reþineri, domnilor, chiar dacã nimic nu se uitã. Ba chiar aþi demonstrat cã se poate!

Guvernul ºi Preºedinþia au reacþionat aproape corect faþã de atactul terorist de la 11 septembrie. De ce aproape corect? Pentru cã acþiunea dumneavoastrã a fost într-o poziþie prea stridentã faþã de cea avutã cu ocazia crizei din Kosovo. Dar, oricum, mai bine sã fim mai pro NATO decât Statele Unite ºi mai anti NATO decât Serbia lui Miloºevici, dar, vã mai spun încã o datã, domnilor, nimic nu se uitã, nici noi ºi nici alte þãri!

Întorcându-ne la relaþiile cu vecinii: crede, oare, primulministru cã este mai bãrbat dacã se ceartã cu vecinii, cã este mai bãrbat dacã face declaraþii la limita isteriei bine cumpãnite? Domnul prim-ministru ºtie foarte bine cã politica externã se face ºi cu delicateþe ºi cu discreþie, atribute ce ºtiam cã nu-i sunt chiar strãine domnului Adrian Nãstase.

Cine face politica externã a României? Suprinzãtor, în primul rând primul-ministru, apoi Preºedintele þãrii ºi, în sfârºit, ministrul afacerilor externe. Timp de aproape un an am avut mari emoþii ºi am fost foarte frãmântaþi de numeroase întrebãri, pânã când, în sfârºit, domnul Mircea Geoanã ne-a anunþat cã ºi-a pãrãsit statutul de independent ºi a devenit dependent, adicã membru P.S.D. Sã nu o uitãm cumva ºi pe doamna ministru Hildegard CarolaPuwak, cãreia, pânã una alta, i-aº recomanda doar sã nu mai fie atât de încrâncenatã.

Apropo de integrarea europeanã, cine se face rãspunzãtor? Simplu: primul-ministru, Preºedintele României, Ministerul Integrãrii Europene, Departamentul Integrãrii din cadrul Ministerului Afacerilor Externe ºi cei 27 de secretari de stat, câte unul la fiecare minister responsabil cu integrarea. ªi dacã în procesul de integrarea europeanã vor fi succese, cine va fi vinovat? Toþi, adicã nimeni.

Trebuie sã recunoaºtem cã domnul ministru Mircea Geoanã a fãcut o figurã destul de bunã în calitate de preºedinte OSCE care, în treacãt fie spus, nu a gestionat foarte bine criza din Macedonia. Credem cã domnul Mircea Geoanã este, înainte de toate, ministrul de externe al României ºi apoi preºedinte OSCE. Ca sã nu mai spun cã Domnia sa nu a gestionat foarte bine aceastã relaþie care lasã ºi un siaj diplomatic în spatele ei, preºedinte OSCE Ð ministru de externe. Ce a fãcut actuala putere în domeniul diplomaþiei bilaterale? Practic, nimic. Iar în cadrul diplomaþiei parlamentare, chiar nimic.

Ar fi multe de spus pe aceste teme, multe exemple de dat.

Tot la capitolul ”erori în politica externã a RomânieiÒ adãugãm numirea unor ambasadori nepotriviþi, fie pentru cã au prea puþin credit politic sau chiar deloc, fie cã n-au experienþã diplomaticã, dar clientela politicã a P.S.D. trebuie satisfãcutã, chiar cu riscul de a numi diplomaþi prãfuiþi care au învãþat meºteºugul politicii externe în anii Õ50 la Moscova.

Ar fi încã multe de spus, dar închei cu ceea ce am început: politica externã este o chestiune de interes naþional, iar dumneavoastrã, actuala putere, vã dovediþi ºi aici incapacitatea. Vorbirea meºteºugitã pe care mai toþi o aveþi nu înseamnã politicã externã, pentru cã ”buna parte din vorbirea meºteºugitã constã în a ºti cum sã minþiÒ Ð Erasmus din Rotterdam, dacã n-aþi ºtiut...

Monica Octavia Musca

#42186

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Este vorba despre confiscarea ”RompresÒ de cãtre putere.

Politica puterii de acaparare ºi subordonare a mijloacelor de informare în masã nu mai este un secret pentru nimeni. Am atras atenþia în nenumãrate rânduri asupra hãrþuirii de cãtre putere a mijloacelor de informare în masã în România, hãrþuire care se desfãºoarã pe trei cãi: politicã, legislativã ºi financiarã.

Am atras atenþia cu privire la presiunea constantã care se exercitã asupra mass-media în România ºi cu privire la consecinþele negative pe care le va avea aceasta pentru libertatea de exprimare ºi independenþa presei, condiþii sine qua non ale oricãrei democraþii.

Am atras atenþia, de asemenea, asupra pericolului pe care-l reprezintã orice ingerinþã a politicului în activitatea instituþiilor de presã, fie cã este vorba de cea scrisã, fie de cea audiovizualã.

Dintre cãile concrete de presiune aº aminti, în acest context, doar votul negativ, care nu poate fi decât un vot politic, dat în Comisia de culturã, arte ºi mijloace de informare în masã asupra rapoartelor de activitate ale Consiliului Naþional al Audiovizualului, Societãþii Române de Radio ºi de Televiziune, deºi parametrii erau superiori celor din anii precedenþi.

Evoluþia raportului dintre putere ºi mass-media în ultima perioadã mã îndreptãþeºte sã afirm, dacã se mai îndoia cineva de acest lucru, cã nu este vorba nici de cazuri excepþionale, nici de coincidenþe, ci de o politicã expresã dusã de actuala putere, de acaparare ºi subordonare a mijloacelor de informare în masã.

Ultimul ºi cel mai grav act de subordonare a presei de cãtre partidul de guvernãmânt este cazul ”RompresÒ, ºi anume confiscarea ”RompresÒ, de data aceasta legiferatã de cãtre putere.

Ce se întâmplã? Încã de anul trecut am iniþiat un proiect de lege privind organizarea ºi funcþionarea ”RompresÒ, menit sã asigure douã principii de bazã: independenþã editorialã ºi autonomia instituþionalã a ”RompresÒ.

Prin conþinutul sãu proiectul de lege este expresia principiilor democratice, iar faptul cã a fost conceput în legislatura trecutã, când liberalii se aflau la putere, demonstreazã cã nu este o acþiune cu caracter politic.

Proiectul de lege a fost redepus în legislatura prezentã, pe 7 mai 2001, ºi propune scoaterea ”RompresÒ din subordinea Ministerului Informaþiilor Publice ºi intrarea acestei agenþii sub control parlamentar.

De asemenea, prin aceastã iniþiativã legislativã se încearcã gãsirea unor surse alternative de finanþare pentru ca ”RompresÒ sã nu mai depindã numai de sumele alocate de la bugetul de stat.

Ministrul informaþiilor publice însã ºi majoritatea P.S.D. din Comisia de culturã se opun din toate puterile proiectului de lege iniþiat de liberali, se opun forþelor libertãþii ºi independenþei presei, se opun democraþiei.

Care sunt resorturile acestei opoziþii? În primul rând, începând din ianuarie 2001, printr-o hotãrâre de guvern, ”RompresÒ a intrat în subordinea nou-înfiinþatului Minister al Informaþiilor Publice. Din septembrie 2001, organizarea ºi funcþionarea ”RompresÒ în subordinea Ministerului Informaþiilor Publice este reglementatã de o Hotãrâre de Guvern nr. 886/2001, aflatã în contradicþie flagrantã cu principiile democratice, cu reglementãrile internaþionale ºi cu Constituþia României. Aceastã hotãrâre, practic, legifereazã subordonarea politicã, administrativã ºi financiarã a Agenþiei Naþionale de Presã ºi confiscarea ei de cãtre putere. Astfel, directorul general al ”RompresÒ devine secretar de stat în Ministerul Informaþiilor Publice, adicã subordonat direct ministrului într-o ierarhie politicã, iar jurnaliºtii de la ”RompresÒ devin funcþionari publici.

”Atribuþiile compartimentelor, sarcinile concrete ale personalului, precum ºi circuitul intern al documentelor se stabilesc prin regulamentul de organizare ºi funcþionare care se aprobã prin ordin al ministrului informaþiilor publiceÒ Ð art. 8 din hotãrârea de guvern.

Art. 3 spune ºi mai grav: ÇDifuzarea gratuitã a unor fluxuri de informaþii va fi aprobatã de ministrul informaþiilor publice pe baza unei propuneri scrise iniþiate de directorul general al Agenþiei Naþionale de Presã ”RompresÒ.È

În acelaºi timp, directorul general îºi pierde calitatea de ordonator principal de credite, devenind ordonator secundar, adicã aflat din punct de vedere financiar la discreþia ministrului informaþiilor publice.

Toate acestea nu înseamnã altceva decât subordonarea administrativã, financiarã ºi, deci, politicã a unei agenþii de presã care ar trebui sã fie independentã _de jure_ ºi _de facto_ .

Cu alte cuvinte noi, toþi cetãþenii României, prin taxele ºi impozitele care ajung la bugetul de stat finanþãm o instituþia naþionalã, publicã de ºtiri, pentru a fi informaþi corect. Ministrul informaþiilor publice transformã, însã, jurnaliºtii de la Rompres în funcþionari publici ºi Agenþia de presã într-o agenþie de ºtiri a unui minister, a unui guvern, respectiv a unui partid, P.S.D.

Adicã, noi plãtim din buzunar o agenþie de presã pentru a fi folositã de un ministru, de un guvern, respectiv de un partid, P.S.D., în scop propriu.

Aceastã hotãrâre de guvern încalcã mai multe drepturi ºi libertãþi fundamentale ºi principii democratice, printre care se numãrã libertatea de exprimare, de informare ºi independenþa presei, consfinþite de Declaraþia universalã a drepturilor omului, de Declaraþia cu privire la libertatea de exprimare ºi informare, a Consiliului Europei, din 29 aprilie 1982, precum ºi de Constituþia României. Încalcã, de asemenea, reglementãrile internaþionale în materie, cum ar fi Recomandarea 10/1996 a Consiliului Europei privind garantarea independenþei organismelor de presã din domeniul audiovizualului, dar ºi a presei scrise, dupã cum se precizeazã în memorandumul explicativ. În acesta se prevede ca în actele normative care se referã la organisme de presã sã se stipuleze clar: ”Independenþa lor editorialã ºi autonomia instituþionalã în domenii, printre care se numãrã ºi editarea ºi prezentarea programelor de ºtiri, managementul resurselor financiare sau pregãtirea ºi executarea bugetuluiÒ.

Constituþia României, la art. 20 din legea fundamentalã, precizeazã: ”Dacã existã neconcordanþe între pactele ºi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte ºi legile interne, au prioritate reglementãrile internaþionaleÒ.

Principiile democratice ale accesului liber la informaþie ºi independenþa presei sunt cãlcate în picioare. Rolul de câine de pazã public al presei este anulat. În toate þãrile democratice, agenþiile naþionale de presã sunt sub control parlamentar sau sub formã de acþionariat. Precizez cã în Elveþia statul nu are voie sã aibã nici mãcar o acþiune la o agenþie de presã.

Credibilitatea unei instituþii publice ca Agenþia de presã ”RompresÒ este redusã la zero. Cine mai crede în obiectivitatea unei instituþii subordonate administrativ, financiar ºi politic unui ministru, unui guvern, unui partid? Mulþumesc.

Constantin Florentin Moraru

#49337

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Voi face o declaraþie politicã privind învãþãmântul românesc.

La 1 octombrie, peste o jumãtate de milion de tineri aflaþi în impostaza de studenþi au ascultat discursurile oficialitãþilor ºi promisiunile inerente la început de an universitar.

La începutul anului universitar 2001 gãsim în România tot ceea ce nu gãsim într-o Europã civilizatã. Un învãþãmânt academic ce funcþioneazã dupã legea tejghelei, un sistem politic educaþional incoerent, zguduit de probleme financiare complexe ºi incompatibil cu cel european. Aceasta fiindcã România este þara unde funcþioneazã peste 100 de universitãþi particulare ºi de stat, create doar cu scopul de a bãga bani în buzunarele întreprinzãtorilor de piaþã universitarã, cu false competenþe, ce încalcã legislaþia muncii.

În România existã la ora actualã 42 de universitãþi de stat ºi 84 de universitãþi particulare, dar este la fel de adevãrat cã în România zilelor noastre sunt prea mulþi absolvenþi faþã de prea puþinele locuri de muncã, ºi aceasta nu din pricina universitãþilor, ci a contraperformanþelor realizate în sectorul economic.

Faptul cã nu sunt prea mulþi absolvenþi la modul absolut este reliefat de exodul permanent al celor cu studii superioare în afara graniþelor ºi aceasta în ciuda interesului naþional pe care îl reprezintã învãþãmântul în viziunea tuturor guvernãrilor postdecembriste.

Constituþia garanteazã dreptul la educaþie. A fi student înseamnã pentru cei care dispun de bani o simplã formalitate de a se putea înmatricula la o facultate, având singura obligaþie de a fi promovat examenul de bacalaureat.

Dupã admitere, singura preocupare o reprezintã obþinerea unei diplome, indiferent de domeniu, dat fiind faptul cã oricum piaþa muncii din România nu oferã un loc de muncã conform cu specializarea absolvitã. Categoria studenþilor deºtepþi, muncitori, dar sãraci lipiþi este pe care cale de dispariþie ºi când spun aceasta, mã refer la faptul cã nivelul de instruire preponderent în gospodãriile de þãrani 56% este primar ºi gimnazial. Absolvenþii din învãþãmântul liceal sau profesional reprezintã 25,2%, în timp ce absolvenþii de studii postliceale sau superioare sunt mai puþini de 1%.

Dacã un copil nevoiaº de þãran, de ºomer sau de intelectual este admis Ð ºi trebuie subliniat cã aceºtia merg doar la stat ºi, dacã se poate, pe locuri plãtite de la buget, în timpul facultãþii este imperios necesar sã-ºi gãseascã o slujbã pentru a-ºi achita tot felul de dãri, deºi în principiu el urmeazã un învãþãmânt superior susþinut financiar de stat. Recentele mãsuri luate de Guvern privind retragerea autorizaþiei de funcþionare provizorie a 14 universitãþi particulare, ca ºi ordonanþa privind acreditarea altora 8 sunt elemente definitorii pentru lipsa de coerenþã ºi substanþã în care se zbate învãþãmântul superior din România.

Din considerente umanitare faþã de studenþi, Guvernul ar admite transferul de la universitãþile desfiinþate la cele acreditate, astfel încât în România ar putea funcþiona 64 de universitãþi acreditate: 8 particulare ºi 56 de stat.

Astfel, Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii promoveazã în dispreþul legilor o ordonanþã de urgenþã ce aduce pe firmamentul învãþãmântului românesc douã tipuri de învãþãmânt superior cu statut clar diferit: acreditate ºi autorizate.

Vã mulþumesc.

Ioan Sonea

#52832

Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi,

Numeroase semnale indicã situaþia gravã cu care se confruntã sistemul sanitar. Nu intenþionez sã insist asupra obligaþiilor care derivã din art. 33 din Constituþie privind obligativitatea statului de a garanta un cadru optim pentru sãnãtatea publicã. Vreau sã insist însã asupra a trei chestiuni:

1) Blocajul financiar din acest domeniu are consecinþe asupra dotãrii cu materiale specifice, medicamente, tehnicã medicalã, alimente, ca sã nu mai vorbim de întreþinere ºi personal.

În pragul iernii, datoriile acumulate de unitãþile spitaliceºti din judeþul Bistriþa-Nãsãud ºi probabil cã ºi în altele este la fel, conduc la imposibilitatea aprovizionãrii cu combustibili, cu produse agroalimentare de toamnã. Sistemul birocratic ºi greoi impus prin legi fãrã conþinut, practic, îngreuiazã relaþia cu ofertanþii. Se refuzã la aceastã datã livrarea de combustibili pe datorie.

Existã probleme majore în asigurarea cu mijloace de transport. Multe din maºinile cu care sunt dotate unitãþile la aceastã datã au depãºit cei zece ani sau cei 2300 de kilometri, dar nu pot fi scoase din uz, pentru cã nu existã posibilitatea de a fi înlocuite.

2) Alt aspect este cel al modului cum se face distribuirea sumelor, în special cele alocate de la Casa de Asigurãri Sociale de Sãnãtate. Deºi se revine asupra contractelor din ºase în ºase luni, pentru fiecare lunã a anului în curs este repartizatã o sumã echivalentã cu cea corespunzãtoare a lunii anului trecut, ca ºi când cineva poate prevedea sau planifica evoluþia stãrii de sãnãtate din România. Deci pentru luna octombrie 2001 se prevede suma echivalentã cu cea din octombrie 2000, chiar dacã numãrul de bolnavi se dubleazã. Depãºirea a peste 6% pentru paturi de spital nu mai este deci asiguratã cu bani. Pleacã bolnavii sau se diminueazã calitatea actului medical la nivelul sumei.

Pe de altã parte, asigurarea nu este revalorificatã în mod real. Un bolnav care are nevoie de o tomografie, de exemplu, este trimis de secþia care nu are aparat la o clinicã privatã, deci cu platã, dar nu mai are posibilitatea sã recupereze suma plãtitã, pentru cã nu existã contract realizat cu policlinica privatã.

Sigur cã este de vãzut cum încheie ºi cu cine încheie Casa de Asigurãri contracte pentru a veni în întâmpinarea tuturor celor asiguraþi.

3) Ultima problemã ºi veche de altfel este asigurarea unitãþilor medicale din mediul rural cu specialiºti, cu medici. Se produce un dezechilibru faþã de marile oraºe, unde se supraaglomereazã spitalele, se încarcã statele ºi aºa mai departe. Cred cã este cazul sã se gãseascã o formã prin care sã se stimuleze cadrele medicale, sã se stabileascã ºi la þarã, pentru a se realiza mult mai echitabil rezolvarea problemelor de sãnãtate publicã între diferitele medii socioumane.

Am spus aceste lucruri pentru cã, iatã, este aproape un an de când suntem într-o nouã putere, ne conduce un alt partid, ºi nu s-a reuºit pânã la aceastã datã o onorare pe deplin a promisiunilor fãcute. Se impune, deci, de urgenþã, un tratament pentru domeniul sanitar pânã nu este prea târziu.

Vã mulþumesc.

Raj-Alexandru Tunaru

#56105

Prin declaraþia politicã de astãzi, ºi observaþi cã spun mereu ”declaraþie politicãÒ, sã nu mi se ridice ºi mie imunitatea parlamentarã cumva, trag un semnal de alarmã ºi vã anunþ, stimaþi colegi, domnule ministru al industriilor, domnule ministru de interne ºi domnule prim-ministru, despre situaþia tensionatã din Valea Jiului.

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Oare trebuia neapãrat sã se întâmple un tragic accident la mina Vulcan, ca sã înceapã o analizã a vieþii din Valea Jiului? Era nevoie de 14 morþi pentru ca Guvernul sã-ºi îndrepte atenþia ºi spre aceºti oameni sãrmani ºi necãjiþi care trãiesc la limita existenþei? ªi ce s-a întâmplat cu aceastã analizã? S-au schimbat câþiva funcþionari, s-au ”rotitÒ alþii, cum se spunea înainte de Õ89, s-a numit un domn general care nu are nici o legãturã cu managementul sau cu mineritul.

Din necunoºtinþã de cauzã sau din exces de zel, domnul general s-a gândit sã-i caracterizeze pe toþi colaboratorii ºi toþi asociaþii care fac afaceri cu CNH-ul ”hoþiÒ ºi ”firme cãpuºeÒ ºi a blocat plata cãtre toate firmele la care CNH-ul are datorii, inclusiv la firmele de asigurare ºi pazã, inclusiv la unitãþile ce asigurã unitãþile miniere, inclusiv cãtre primãrii, cãtre firmele din turism etc.

Vã asigur, domnule prim-ministru, cã nici una dintre firmele enumerate mai sus nu sunt firme cãpuºe, parazite, ºi cã domnul general i-a amestecat pe toþi, tensionând ºi mai mult viaþa din Valea Jiului, care este din nou un butoi de pulbere gata sã explodeze. De aceea, vã sugerez sã luaþi urgent mãsurile de precauþie ºi sã analizaþi la rece ºi pragmatic aceste cauze, pentru detensionarea în cel mai scurt timp a lor.

De asemenea, vã rog sã analizaþi cu atenþie cauzele care au condus la starea jalnicã, la problemele din Valea Jiului cu care ne confruntãm în fiecare zi.

Pentru ce au fost plãtiþi ani buni de zile ºi cu salarii mari unii funcþionari, unii poliþiºti, unii procurori, unii domni din S.R.I. etc., dacã nu ºi-au fãcut datoria la timp sã anunþe când trebuia aceste probleme?

Þinând cont cã timpul este foarte scurt, am o rugãminte la domnul vicepreºedinte. Mã opresc la aceastã declaraþie, continuând marþi, deoarece este lungã ºi foarte importantã, ºi nu aº vrea s-o citesc în pripã, sã nu o spun cum trebuie. Vã mulþumesc.

Corneliu Ciontu

#58518

## Stimaþi colegi,

Una din marile virtuþi ale democraþiei este facultatea acesteia de a concentra lupta politicã într-un orizont temporal restrâns Ñ campania electoralã. O datã ce aceasta ia sfârºit, logica democraticã impune câºtigãtorilor sã uite pânã la urmãtoarea campanie electoralã competiþia politicã ºi sã se transforme în gestionari imparþiali ai administraþiei statale, în interesul tuturor cetãþenilor, indiferent de votul lor. Iar datoria menitã opoziþiei o cunoaºtem cu toþii: þinerea sub control a celor veniþi la putere ºi criticarea paºilor greºiþi fãcuþi în actul de guvernare. Acesta este, de altfel, ºi sensul pluralismului politic, deci al democraþiei reale. Respectarea acestei virtuþi a democraþiei explicã în bunã mãsurã succesul Occidentului, iar lipsa ei în fragilul spaþiu democratic românesc explicã eºecul nostru de pânã acum. Am înþeles cu claritate acest lucru în mandatul trecut, când o coaliþie fragmentatã nu a avut timp sã conducã þara din pricina unor absurde ºi nesfârºite lupte politice, ºi am crezut cã vom fi scutiþi de acelaºi jalnic peisaj, în actualul mandat, al Partidului Social Democrat. Dar ne-am înºelat.

Cu trei ani înainte de termenul sãu legal, pentru P.S.D., P.N.L. ºi UDMR, campania electoralã a început. Este o campanie aparte care nu-ºi propune consultarea electoratului, ci, în ultimã instanþã, debusolarea acestuia.

Scopul neobiºnuitei campanii este strict delimitat: îndiguirea politicã ºi electoralã a Partidului România Mare ºi a preºedintelui acestuia, senatorul Corneliu Vadim Tudor.

Motivul de suprafaþã al acestei inexplicabile acþiuni este pueril ºi uºor ridicol: faptul cã, în calitate de lider al principalului partid de opoziþie, domnul Corneliu Vadim Tudor ºi-a fãcut datoria de a critica puterea, ceea ce în originala democraþie româneascã, ca în orice totalitarism, este de neacceptat. Motivul de adâncime este însã altul ºi, în ultimã instanþã, îl ghicim cu toþii: Corneliu Vadim Tudor este unul dintre favoriþii viitoarelor alegeri prezidenþiale. Nimeni nu poate nega asta. Cu fiecare zi care trece, guvernarea social-democratã aratã mai imobilã, mai lipsitã de soluþii, mai incapabilã sã punã în practicã abundentele sale promisiuni electorale. Asta înseamnã de fapt cã fiecare zi apropie noi ºi noi simpatizanþi de P.R.M. ºi de Corneliu Vadim Tudor.

Partidul România Mare a arãtat în nenumãrate rânduri cã refuzã sã gândeascã în termenii unei lupte politice oarbe, accentuând necesitatea cooperãrii ºi oferind ºi sprijinul actualului partid de guvernãmânt. În zadar însã. Social-democraþii au optat pentru o luptã lipsitã de eleganþã ºi de sens, lansând un adevãrat rãzboi mediatic împotriva P.R.M. ºi a preºedintelui sãu, Corneliu Vadim Tudor.

O campanie electoralã a fost declanºatã. În cadrul acesteia, scopul scuzã mijloacele.

Este bine cunoscutã capacitatea lui Corneliu Vadim Tudor de a cuceri uºor prieteni pentru România în afara þãrii. Printr-o cunoaºtere admirabilã a culturilor ºi civilizaþiilor lumii, el spulberã oriunde în lume imaginea falsã pe care unii i-au cultivat-o. Soluþia a fost simplã: senatorului Corneliu Vadim Tudor i-a fost refuzat dreptul

de a reprezenta România într-o delegaþie senatorialã. Iatã un mod neelegant de a face politicã, prin lovituri sub centurã, nedemne de niºte oameni politici maturi.

O campanie electoralã a fost declanºatã. Deºi este îndreptatã exlusiv împotriva noastrã, deºi nu respectã nici o regulã a jocului, ei bine, paradoxal, numai noi, reprezentanþii Partidului România Mare, avem de câºtigat din ea.

Se încearcã dizlocarea parlamentarilor noºtri. Dacã unii vor pleca, avem garanþia cã niºte cãutãtori de funcþii au plecat spre partidul cãutãtorilor de funcþii ºi, din asta, numai noi avem de câºtigat.

Se încearcã crearea unor divizãri în cadrul partidului nostru, dar aceasta s-a tot încercat de un deceniu încoace ºi rezultatul este cunoscut: suntem cel mai coerent ºi unitar partid al þãrii. Nu numai cã nu vom ceda psihic, dar ne vom proba ºi sedimenta unitatea ºi, din asta, numai noi vom avea de câºtigat.

Se încearcã împrãºtierea electoratului P.R.M, dar adversarii noºtri trebuiau sã înveþe cã, în campania electoralã, un partid lovit sub centurã câºtigã masiv electorat. Cu cât suntem mai nedreptãþiþi, cu atât lumea devine mai solidarã cu noi. Întrebaþi în particular un sociolog capabil sã rosteascã adevãrul ºi veþi afla care este în prezent procentul real al Partidului România Mare.

În final, domnilor, aº dori sã fac un apel la bun-simþ ºi raþiune. Campania electoralã a început prea devreme. Deºi este îndreptatã împotriva Partidului România Mare, ea nu poate avea decât un singur câºtigãtor: Partidul România Mare.

Dacã social-democraþii continuã sã se ocupe de intrigi, în loc sã gestioneze statul, România va avea o pseudoguvernare timp de trei ani.

Dacã aceastã campanie absurdã continuã, clasa politicã se va compromite definitiv în ochii românilor.

Dacã nu oprim rãzboiul politic, vom pierde un nou start istoric. Poate ultimul.

Primiþi apelul meu la maturitate ºi reconciliere. Haideþi sã încercãm mãcar o datã sã guvernãm cu adevãrat ºi sã facem cu adevãrat opoziþie.

Nu compromiteþi democraþia în România care, ºi aºa, este foarte firavã.

Vã mulþumesc.

Prima parte a ºedinþei noastre s-a încheiat.

Viorel Hrebenciuc

#63939

## **Domnul Viorel Hrebenciuc:**

Stimaþi colegi,

Înainte de a purcede la votul final al celor patru legi, vã rog sã-mi daþi voie sã citesc niºte comisii de mediere.

Deputaþii propuºi în comisia de mediere pentru soluþionarea textelor adoptate în redactãri diferite de cãtre cele douã Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetelor demnitarilor din administraþia publicã centralã: Bara Radu-Liviu, Miþaru Anton, Þibulcã Alexandru, Dinu Gheorghe, Pleºa Eugen-Lucian, ªnaider Paul, Onisei Ioan.