Liviu Maior

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Astãzi am asistat la o disputã pe tema integrãrii, a Programului de aderare a României la Alianþa NordAtlanticã ºi mã simt obligat sã fac câteva precizãri ºi o încercare de a rememora câteva momente care s-au petrecut nu de mult. Amintiþi-vã cã anul trecut a avut loc, la Snagov, o consfãtuire, cu toate partidele politice, în legãturã cu aderarea României la NATO ºi reprezentanþii acestor partide, ºefii partidelor respective, au semnat o declaraþie pe baza cãreia Guvernul, în acord cu structurile Alianþei, a pregãtit acest Program de aderare.

Programul acesta de aderare, la care distinsul meu coleg s-a referit, a fost publicat în ziarul ”AdevãrulÒ înainte de a fi discutat în Guvern, deci el este de notorietate publicã, nu este nici un fel de secret în jurul lui.

În al doilea rând, miercuri, în cadrul ºedinþei comune, va fi prezentatã Declaraþia Parlamentului României, alcãtuitã de Comisiile de politicã externã ale celor douã Camere, din care fac parte ºi distinºii reprezentanþi ai Partidului Liberal. Deci, este un al doilea argument care contrazice afirmaþia tranºantã a domnului senator Feldman, vizavi de ceea ce urmeazã sã se petreacã.

Eu nu vreau sã fac ºi alte consideraþii ºi alte aprecieri în legãturã cu acest lucru. Este clar, însã, cã perspectiva aceasta, care este din ce în ce mai limpede, a admiterii României în Alianþa Nord-Atlanticã genereazã fenomene dintre cele mai ciudate în peisajul politic din România.

ªi eu am citit Ñ ºi dumneavoastrã citiþi Ñ declaraþii ale unor politicieni, preluate de mass-media sau consideraþii ale unor analiºti care ne spun, aproape cotidian: de ce nu ar trebui sã fie primitã România în NATO. ªi se enumerã acolo motivele pentru care nu ar trebui sã fie primitã România în NATO. Unele dintre ele sunt cu mult mai virulente ºi mai agresive, ca ºi conþinut, decât criticile care s-au formulat ºi se formuleazã, în multe probleme, pe bunã dreptate, vizavi de aceastã chestiune. Acesta este un aspect.

Al doilea aspect este tentativa la care s-a referit ºi colegul meu Pãunescu Ñ îi pronunþ numele pentru cã ºtiu cã nu îmi va da nici o replicã Ñ în legãturã cu baubau-ul acesta nou gãsit al românilor, care se numeºte NATO. Nu sunteþi bãieþi cuminþi... mai vedeþi voi NATO! Este o chestiune care nu este normalã. Alianþa nu este construitã pe chestiuni de ºantaj, nu este construitã pe indicaþii, cine sã deþinã o funcþie sau cine sã plece din funcþia respectivã, mai ales în cazul unui demnitar ales prin vot universal. El este respectat de cãtre Alianþã, care nu este o inchiziþie, aºa cum ar încerca sã o prezinte unii dintre noi.

Deci, domnilor, haideþi sã ne pãstrãm calmul, sã urmãm procedurile parlamentare, aºa cum au fost ele gândite, sã ne raliem cu toþii acestui deziderat ºi mãcar acum sã dãm dovadã de o solidaritate de care, dupã 22 decembrie 1989, eu nu am mai sesizat-o la nivelul eºichierului politic. Este un moment de vârf ºi trebuie sã trecem peste chestiuni de aceastã naturã.