Gheorghe Buzatu

Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Din cercetãrile pe care le-am efectuat ºi din experienþa acumulatã ca istoric, am învãþat, pe lângã atâtea ºi atâtea fapte care de care mai interesante, un lucru categoric ºi anume cã, din punct de vedere geopolitic, România s-a învecinat ºi se învecineazã nu numai cu Rusia, Ungaria ºi Iugoslavia, ci, deopotrivã, cu Germania, Franþa, Marea Britanie ºi, nu mai puþin, chiar cu Argentina, Japonia, cu Statele Unite ale Americii. Aceastã situaþie ar fi trebuit sã dea serios de gândit oamenilor noºtri politici. Ceea ce s-a desprins netãgãduit, atât din desfãºurãrile conflagraþiei mondiale din 1939Ñ 1945, dar mai cu seamã din evoluþiile rãzboiului rece ce i-a urmat, când, practic, România nu s-a aflat la distanþe intangibile nici de Moscova ºi Londra, nici de Paris ºi Berlin, nici de Pekin ºi Washington.

Cu alte cuvinte, problemele României intereseazã, în primul rând, pe români, în al doilea rând, ºi pe alþii. Mai ales astãzi, când planeta a devenit Ñ ne convine ori nu Ñ un veritabil stat de proporþii incomensurabile.

În acest context, doamnelor ºi domnilor, evenimentele petrecute recent în Basarabia nu pot decât sã ne preocupe îndeaproape. Cu preponderenþã, desigur, pe noi, într-un anume grad, dar, diferenþiat, ºi pe alþii, mari sau mici, pe prieteni sau pe neprieteni.

Aºa cum se ºtie, în urmã cu numai 8 zile, alegerile desfãºurate acolo au consfinþit victoria comuniºtilor. Departe de mine gândul, desigur, de a pune la îndoialã rezultatul scrutinului, dreptul compatrioþilor noºtri de a decide liber, în deplinã cunoºtinþã de cauzã asupra destinului lor. Dintr-un alt punct de vedere, însã, rezultatul alegerilor parlamentare din 25 februarie este neliniºtitor. De aproape 200 de ani problema Basarabiei, ocupate la 1812 prin presiuni ºi fraudã de cãtre Rusia, s-a instalat în epicentrul unui proces care se rejudecã întruna între Bucureºti ºi Petrograd, mai apoi Moscova, asistate ori nu de cãtre terþi, în anume momente, ca de exemplu în 1856, 1877, 1878, 1919, 1939, 1941, 1944, 1947 ºi Ñ de ce nu? Ñ în ultimii ani.

Esenþa problemei a constat ºi a rãmas unirea, reunirea strãvechii provincii istorice cu þara, cu România, aºadar.

Accelerarea procesului de unificare, pe cale paºnicã, a Basarabiei ºi, de asemenea, a Bucovinei de Nord cu România reprezintã unul dintre punctele cardinale ale programului Partidului România Mare. Nu spunem când ºi cum se va împlini acest punct din program. Suficient este cã la el nu renunþãm, nu putem renunþa nicidecum. Cunoaºtem ºi înþelegem toate complicaþiile ºi implicaþiile problemei ºi ale momentului, toate provocãrile viitorului, dar, vã rog sã mã înþelegeþi, românii, dupã observaþia neîntrecutului Nicolae Iorga, nu au mai puþin decât alte popoare motive sã renunþe la gândul de a-ºi revedea acasã, o datã, fraþii din provinciile pierdute, în cazul în speþã, din Basarabia ºi nordul Bucovinei.