Sever Meºca

Domnule preºedinte de ºedinþã,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Periodic revine în atenþia unor organisme europene problema existenþei în anumite þãri a unor miºcãri ºi partide considerate extremiste, respectiv care ”propagã ºi apãrã ideologii contrare democraþiei ºi drepturilor omului.Ò

Din pãcate, de multe ori preocuparea din domeniu a organismelor europene este folositã în mod iraþional ºi imoral de adversarii politici pentru a se blama reciproc. Este ºi cazul þãrii noastre, de unde, în repetate rânduri, confruntãrile politice au fost transferate în mod subiectiv în forurile internaþionale.

Acestei proceduri care nu are nimic din corectitudinea demersului politic serios ºi documentat i-au cãzut victime mai multe partide din România ultimului deceniu.

În mod regretabil s-a acreditat ideea cã poporul român ar avea o propensiune spre dictaturã ºi acte nedemocratice, din moment ce ar accepta ºi susþine structuri totalitare sau extremiste, sub perdeaua unor practici democratice formale.

Numai în acest fel se poate explica de ce în cursul anului 1999, la cererea Comisiei pentru probleme politice a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, un anume expert-consultant de la Centrul european de cercetare ºi acþiune asupra rasismului ºi antisemitismului de la Paris, domnul Jean Yves Camus, a redactat un proiect de raport pe tematica respectivã, în care fãcea referire la existenþa unor partide extremiste în România, printre care ºi Partidul România Mare.

Analiza fãcutã de respectivul expert-consultant a suscitat multe ºi fundamentate critici de la numeroºi membri ai Consiliului Europei ºi a trebuit sã fie retrimisã comisiei. În forma sa revizuitã, raportul înaintat de domnul Henning Gjellerod, Danemarca, ºi aprobat de Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei, nu face nici o referire la existenþa unor partide sau miºcãri extremiste în România, deºi exemplificãrile din text sunt numeroase. În plus, o anexã la raport, conþinând un mare numãr de acte ºi atacuri rasiste în þãrile membre ale Consiliului Europei, în 1999, nu cuprinde nici un caz românesc, deºi se referã la cazuri în Austria, Danemarca, Cehia, la câte trei cazuri în Olanda ºi Germania, la patru cazuri în Rusia ºi chiar la cinci cazuri în Marea Britanie. Este evident cã dacã în România ar exista partide extremiste, ele ar recurge la mijloace extreme, ceea ce nu este cazul.

În aceste condiþii, Partidul România Mare este cu atât mai surprins de persistenþa unor etichetãri care îi sunt atribuite, respectiv de partid extremist, xenofob, rasist, ºovin ºi aºa mai departe. Aceste etichetãri de care se uzeazã ºi se abuzeazã în climatul politic românesc creeazã reflexe stranii ºi în afara þãrii. În aceastã categorie de fenomene încadrãm noi apariþia numãrului din 7 martie a.c. al cotidianului austriac ”Der StandardÒ, al unui articol semnat de corespondentul la Bucureºti al postului de radio ”Deutsche WelleÒ, domnul Keno Verºek, ºi purtând titlul ”Moarte la comandã ºi viruºi letali în România.Ò Articolul, fiind scris de un corespondent ”Deutsche WelleÒ, încearcã sã aducã ceva spuze pe turta domnului Emil Constantinescu, într-un fel care nu ne surprinde, câtã vreme domnul Preºedinte ºi-a dorit atât de