Damian Brudaºca

## Domnule preºedinte de ºedinþã,

## Doamnelor ºi domnilor,

Nicãieri nu se simt mai acut ºi mai dramatic efectele crizei nesfârºite cu care se confruntã economia ºi societatea româneascã sau celelalte domenii de activitate ca în Munþii Apuseni. Cu fiecare zi ce trece, sãrãcia ºi disperarea pun tot mai mult stãpânire pe moþii ºi mocanii din aceastã zonã a þãrii. Puþinele societãþi comerciale care funcþionau aici ºi-au încetat de mult activitatea sau sunt pe punctul de a fi lichidate complet în contextul oferit de aceastã dubioasã privatizare promovatã de guvernanþii ultimului deceniu. Doar minele n-au fost închise complet, deºi, ca sã li se respecte drepturile, adeseori minierii Apusenilor sunt nevoiþi sã recurgã la gesturi disperate, la diverse forme de protest, inclusiv la rãmânerea lor în adâncuri, izolaþi ºi ameninþaþi sã-ºi piardã viaþa sau sã-ºi ruineze sãnãtatea. Pânã în prezent nici o autoritate publicã centralã nu a fãcut din Munþii Apuseni o temã de analizã profundã, serioasã ºi responsabilã.

Iatã de ce Partidul România Mare, conºtient cã lucrurile nu mai pot continua astfel, a înaintat Biroului permanent al Camerei Deputaþilor douã proiecte de lege care propun soluþii concrete, posibile, necesare ºi viabile. Aceste proiecte legislative pornesc de la realitatea tulburãtoare a condiþiilor de trai mizere ale populaþiei din Apuseni, constatând lipsa unor programe unitare pentru problemele complexe ale acestei zone. Sã nu se uite cã Apusenii deþin performanþa tristã de a avea cel mai mare numãr de ºomeri. Zeci de mii de persoane sunt fãrã locuri de muncã, situaþia este cu atât mai gravã, ºi trebuie sã dea de gândit guvernanþilor, cu cât lipsesc orice alte surse alternative de venit, de procurare a celor necesare traiului de zi cu zi, cãci, cu foarte puþine excepþii ºi

spre deosebire de alte zone ale þãrii, aici terenul ºi clima asprã nu fac posibile recolte care sã asigure produsele agroalimentare necesare. Pe fondul procesului accentuat de pauperizare, locuitorii din Apuseni nu mai sunt astãzi în stare nici sã creascã animale, nivelul ºeptelului reducându-se dramatic de la an la an.

În aceste condiþii, singura scãpare ar fi constituit-o, ca de atâtea alte ori, codrul, numai cã ºi aici, în loc sã dea posibilitatea unor soluþii adecvate, statul s-a gândit doar cum sã mai tragã o piele de pe nenorociþii de moþi. În loc sã aplice prevederile Legii nr. 33/1996, aºa-zisa ”lege a moþilorÒ, Guvernul a gãsit de cuviinþã sã înãspreascã amenzile pentru cei pe care foamea ºi nevoile de tot felul i-au împins sã taie un lemn din codrul strãbun. Azi, sute de moþi au întocmite dosare penale pentru pretinse infracþiuni comise. Deci, pentru guvernanþi este mult mai uºor sã le ofere temniþa decât sã gãseascã ºi pentru ei soluþii practice ºi imediate ca sã nu moarã de foame.

Aceste stãri de lucruri, în opina Partidului România Mare, nu mai pot continua. Disperarea de azi s-ar putea transforma în vâlvãtaia urii ºi mâniei care, o datã pornite, se vor opri cu mult mai multã dificultate.