Eckstein-Kov‡cs PŽter

Domnule preºedinte de ºedinþã,

## Doamnelor ºi domnilor,

Acest proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã nr. 207/2000 are, dacã vreþi, douã prevederi distincte. Una se referã la incriminarea unor fapte antisociale, infracþiuni, care au gãsit o aplicabilitate mai deasã în ultima perioadã. Mã gândesc, în primul rând, la furtul din conducte, furtul de þiþei, care, în opinia iniþiatorului, trebuie sã aibã un regim sancþionator mai aspru ºi, din acest punct de vedere, grupul nostru parlamentar susþine atât proiectul de lege, cât ºi poziþia comisiei.

Cu privire la cealaltã problemã controversatã Ñ ºi aici mã adresez domnului secretar al Comisiei juridice Ñ într-adevãr, împreunã cu colegul Popa, am fãcut amendament, respectiv am argumentat pentru pãstrarea limitei maxime de 12 ani, forma adoptatã de Camera Deputaþilor, pentru care instanþa poate sã ia mãsura suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei, respectiv sã dispunã executarea prin muncã. Este vorba de o infracþiune, de o atingere a valorilor sociale apãrate de cãtre legea penalã. Aceste atingeri, sigur, pot sã fie de limite diferite, în funcþie de circumstanþele în care s-a sãvârºit fapta, în funcþie de personalitatea fãptuitorului.

Legea, în cazul furtului ºi al furtului calificat, prevede o diferenþã foarte mare între limita minimã ºi limita maximã a pedepsei, în momentul de faþã, limita minimã fiind de 2 ani, limita maximã fiind de 15 ani, în cazul furtului ºi al furtului calificat. Datoritã felului în care este redactat furtul calificat, cred cã peste 95% din faptele de furt sãvârºite se încadreazã în furtul calificat, unde limita maximã este 15 ani.

Eu înþeleg cã, într-o situaþie socialã în care fenomenele de furt au luat-o razna, dacã vreþi, sunt în creºtere, atât legiuitorul, cât ºi unii membri majoritari în Comisia juridicã au hotãrât sã înãspreascã condiþiile în care se poate dispune executarea pedepsei prin muncã sau suspendarea ei.

În acelaºi timp, arãt cã prin textul de lege existã posibilitatea ca, în afara unor infracþiuni la care se aratã numai limita maximã, de 12, versus 15 ani, ceea ce este în discuþie, deºi pedeapsa maximã nu este de 15 ani, noi, totuºi, datoritã gravitãþii acestor infracþiuni, sã spunem cã, în cazul acestora, nu se poate dispune suspendarea executãrii pedepsei. Începând cu violul, pânã la alte infracþiuni pe care le considerãm grave, într-adevãr, am prevãzut fie maximum 15 sau 12 ani, respectiv la aceste infracþiuni sã nu se poatã dispune.

Problema este cu furtul calificat ºi aici solicit înþelegerea dumneavoastrã. Deci, un judecãtor, când este sesizat cu o cauzã de furt, el analizeazã,... El poate sã dea 2 ani, dacã sunt circumstanþe atenuante, poate sã dea ºi mai puþin, dacã este de o gravitate ieºitã din comun, poate sã dea 15 ani, dar sã lãsãm judecãtorul ca, în funcþie de circumstanþele sãvârºirii cauzei... Dacã este vorba de un amãrât Ñ ºi furtul nu este infracþiunea ”gulerelor albeÒ, care acum s-au înmulþit, furtul este infracþiunea omului simplu, a omului, câteodatã, inconºtient ºi, dacã ne oprim la varianta propusã de comisie, de 15 ani, înseamnã cã, într-adevãr, omului nevoiaº, care se duce dupã recoltarea cartofilor ºi ia un kilogram de cartofi, obligatoriu trebuie sã-i dãm pedeapsa cu închisoarea. Nu cred cã este etic, nu cred cã este uman, nu cred cã este în spiritul legii penale româneºti.