Damian Brudaºca

Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnilor colegi,

Intenþionez sã vorbesc despre faptul cã justiþia traverseazã o perioadã criticã. În ultima vreme, la biroul meu parlamentar s-au prezentat numeroºi cetãþeni sesizându-mi diverse aspecte negative ºi disfuncþionalitãþi din activitatea unor instituþii publice, ilegalitãþi ºi abuzuri comise de conducãtorii acestora. Unul dintre petenþi mi-a sesizat frecvente nereguli în activitatea organelor de justiþie.

Având în vedere faptul cã problemele semnalate de aceºtia sunt deosebit de grave, dar în acelaºi timp de larg interes comunitar, le supun atenþiei ºi opiniei publice, ºi a dumneavoastrã.

Demersul meu se doreºte a fi un ajutor sincer pentru eliminarea situaþiilor similare celor semnalate pentru cã am certitudinea cã justiþia ºi slujitorii ei trebuie sã îºi recâºtige în cel mai scurt timp prestigiul ºi importanþa pe care le meritã cu prisosinþã. N-aº vrea sã se considere cã aduc vreun afront cuiva, dar nu pot rãmâne indiferent nici ca deputat, nici ca simplu cetãþean faþã de ceea ce se întâmplã, lucruri care discrediteazã justiþia ºi reduc în mod periculos credibilitatea slujitorilor sãi în rândul populaþiei.

Profesorul italian Manzini spunea cã justiþia este singurul instrument fãrã de care nici o societate nu îºi poate afirma aspiraþiile. ”Dreptatea Ð spunea acelaºi profesor Ð este sufletul unei naþiuni, o speranþã ce nu va dispãrea niciodatã din inimile oamenilor.Ò Aceeaºi speranþã o au ºi românii: justiþia sã devinã ceea ce de fapt trebuie sã fie. Suntem profund îngrijoraþi de fenomenele grave care traverseazã întregul sistem judiciar românesc. Cetãþenii ºi-au pierdut încrederea în justiþie, ajungând în pragul disperãrii. Practic, nu ºtiu cui sã se mai adreseze. Principiul inamovibilitãþii, consacrat prin lege, nu a avut efectele favorabile scontate. Magistraþilor le-a intrat în cap ideea cã pot face ce vor, cã nu trebuie sã dea socotealã nimãnui, cã sunt suverani ºi independenþi.

A fi suveran ºi independent nu înseamnã însã a da câºtig de cauzã afaceriºtilor de tot felul, a încãlca sau a neglija cu bunã ºtiinþã principii elementare de drept. Totuºi, acest lucru este astãzi frecvent în România. Sunt arestaþi ºi cercetaþi procurori ºi judecãtori care au comis abuz în serviciu, trafic de influenþã, luare de mitã ºi câte altele. Este uluitor sã auzi cã un judecãtor a fost dat în urmãrire generalã pentru cã se sustrage cercetãrilor.

La Cluj-Napoca, starea de lucruri în justiþie este îngrijorãtoare. Justiþia clujeanã se distinge prin arestarea ºi condamnarea la patru ani de închisoare a fostului ºef al Secþiei penale a Curþii de Apel. Alþi magistraþi au fost cercetaþi ani de zile pentru fapte ce aduc atingere prestigiului justiþiei.

Adevãrul este cã aparatul de justiþie nu are putere moralã ºi nici profesionalã, este supus tentaþiilor de tot felul, cedeazã presiunilor ºi influenþelor politice, sunt partizani politici.