Adrian Pãunescu

Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnilor colegi,

Într-o vreme în care noi suntem aici tocmai pentru a încerca sã mai simplificãm viaþa oamenilor, tocmai pentru a încerca sã mai rezolvãm câte ceva din dilemele lor, tocmai pentru a le face mai accesibilã existenþa, apar în mod repetat complicaþii unde ar fi necesare simplificãri ºi simplificãri unde lucrurile sunt, prin natura lor, complicate.

O parte din visurile copilãriei se referã tocmai la aceastã maturitate pe care noi o trãim din plin, maturitate în care noi eram chemaþi Ñ ºi aºa ne-am ºi afirmat în viaþa politicã, ºi aºa trebuie sã ºi rãmânem Ñ sã rezolvãm problemele societãþii româneºti.

Constat cã existã o adevãratã plãcere morbidã în jurul nostru ºi, uneori, ºi în noi, de a complica tocmai ceea ce eram obligaþi sã simplificãm. Ba chiar existã instituþii, în momentul nostru, care, în loc sã simplifice, complicã, ºi care, în loc sã lase lucrurile mãcar aºa cum sunt, le îmbolnãvesc de complicaþii sau le simplificã nemeritat.

Ar fi trebuit, de exemplu, ca o propunere pe care am fãcut-o în Senat, în înþelegere cu ministrul culturii, domnul Rãzvan Theodorescu, ºi anume ca, la 600 de ani de la Momentul Mihai Viteazul, sã se încerce acest pelerinaj prin România, þarã care are nevoie de simbolul unitãþii, sã nu se loveascã de nici o stavilã.

Unde credeþi cã e problema? Buna stareþã a Mânãstirii Dealu nu vrea sã dea capul lui Mihai Viteazul!

Astfel, constatãm o situaþie aberantã: noi, cei care, în perioada istoricã trecutã, în care nu se putea vorbi despre mânãstiri, despre stareþe, despre credinþã, ne-am bãtut pentru drepturile oamenilor credinþei, înþelegem astãzi cã trebuie sã cerem aprobare de la stareþa Mânãstirii Dealu ca sã putem reface un moment de istorie naþionalã, de care este mare nevoie în acest moment de dezunire, în acest moment de fãrâmiþare, în acest moment de zâzanie ºi de urã. Iar stareþa de la Dealu e, în fond, o femeie minunatã, un stâlp al credinþei, o fiinþã a spiritului.

Dar a devenit, oare, Mânãstirea Dealu proprietara capului lui Mihai Viteazul? Nu e cam mult pentru o mânãstire? Nu cumva Mânãstirea Dealu este un loc în care odihneºte capul întregitorului, ºi nu un proprietar al craniului lui Mihai Viteazul, care face ce vrea cu el?

Trebuie eforturi extraordinare pentru o situaþie simplãÉ Am vorbit cu ministrul culturii, am rugat pe cei cu care lucrez la comisie sã vorbeascã la Târgoviºte, cu episcopul, sã scoatem capul lui Mihai Viteazul de sub interdicþia de a cãlãtori prin þara lui, a Întregitorului.

Nu ºtiu ce sã mai zic. Asta, sigur cã, în alt plan, seamãnã cu ce s-a întâmplat la Bacãu, unde a hotãrât municipiul, a hotãrât ºeful clubului cã nu mai respectã contractul, cã nu transmite o întâlnire sportivã. Nu a vrut el.