Aurel Panã

Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnilor miniºtri, Doamnelor ºi domnilor senatori,

Am sã încerc sã depãºesc un cadru emoþional legat de ceea ce se dezbate astãzi, sã mã detaºez de un discurs academic mai mult sau mai puþin elaborat ºi sã privim puþin în concreteþe. Aceastã concreteþe aº vrea sã porneascã, dacã vreþi, de la fraza finalã din expunerea de motive. De acolo reiese foarte clar ºi foarte simplu cã se preconizeazã pentru sprijinul direct de cãtre stat, deci de cãtre contribuabilul din þara noastrã, numai a 10 mii de familii, cei care sunt fie în calitate de administratori ai fostelor I.A.S.-uri, care sunt supuse procesului de privatizare, cele 3 mii ºi ceva de familii care deþin pãmânturile celor 40% din locuitorii oraºelor care au terenuri la þarã Ñ ºi sunt acele asociaþii agricole constituite prin Legea nr. 36/1991 Ñ ºi dupã aceea celelalte asociaþii familiale cu acea medie de 126%. Tot în expunerea de motive se aratã foarte clar cã rãmân în afarã 4 milioane de gospodãrii, ceea ce înseamnã, domnilor, cã o medie... ºi dacã nu punem o medie de 4 membri într-o familie la þarã ºi mergem pe una de 3, înseamnã 12 milioane de locuitori ai satului românesc care sunt puºi în afara unui proces de sprijin ºi de coagulare.

Aº vrea sã relev totodatã ºi un aspect foarte bun: o lege a exploataþiilor agricole este absolut necesarã.

Din actualul proiect, din ordonanþa de fapt, pentru cã este vorba de Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 108/2001, dacã ar lipsi art. 5, 7, 9 ºi 12, cu partea care este de la capitolul V încolo, care sunt acþiunile cadastrale ºi obligativitãþile statului pentru a veni în sprijinul organizãrii, atunci lucrurile ar fi mult mai clare.

Nu putem decât sã înþelegem, sã tragem concluzia, dacã vreþi, dacã vreþi o concluzie politicã: Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor vine cu un act normativ de protecþie a proprietãþii pe care o gestioneazã, pentru cã prin Legea nr. 268/2001 proprietatea asupra terenurilor de stat se exercitã prin Administraþia Domeniilor Statului, nu putem decât pentru cei care Ñ dumneavoastrã i-aþi enumerat Ñ în total, nu pot fi decât 10.000 de familii.

Cum putem fi de acord dacã ne uitãm atent la art. 9 unde se spune foarte clar ºi doar citim în limba românã: ”Se acordã sprijin financiar pentru cei care administreazã sau deþinÉ pentru cumpãrarea de teren agricolÒ. Sprijinul ar trebui, domnilor, dat celor care au douã hectare, media de 2,5, ca sã ajungã la o dimensiune care va rezulta în urma analizelor ºi votului de aici.

Am votat zilele trecute Legea pieþelor organizate. Pãi, daþi-mi voie sã vã spun cã dacã nu suntem coerenþi în actul normativ, ceea ce încercãm sã promovãm astãzi vine în totalã contradicþie cu ceea ce am votat sãptãmâna trecutã. Acolo vorbim despre rolul pieþei care sã recunoascã produsul. Subvenþia pe produs nu trebuie sã fie datã celui care se încadreazã în dimensiunea fizicã a exploataþiei. Subvenþia pe produs trebuie sã se dea acelui care se încadreazã în contingentul alocat pentru consum intern, indiferent de suprafaþa de pe care el obþine un produs sau altul, dar, dacã piaþa i-l recunoaºte ºi i-l cumpãrã, este normal ca el, pânã la atingerea acelui contingent, sã beneficieze de sprijinul direct pe produs.