Damian Brudaºca

Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnilor miniºtri,

Întrebarea am adresat-o, de fapt, domnului prim-ministru al României ºi se referea la faptul cã în primul trimestru al acestui an un numãr de 150 de intelectuali români din Transilvania au înaintat primului-ministru al României un memorandum în care luau poziþie faþã de modul defectuos, dupã pãrerea lor, în care se procedeazã la retrocedarea unor imobile cu valoare culturalã, istoricã ºi spiritualã, care fac parte din patrimoniul cultural al României, pe simplul considerent cã în anumite perioade de timp acestea au fost folosite de cãtre minoritãþile etnice.

Din acest punct de vedere, se atrage atenþia primului-ministru sã nu cadã în capcana întinsã de aceste minoritãþi rapace, întrucât construcþiile respective s-au realizat din fonduri publice, din bani publici, iar, într-o anumitã perioadã de timp istoricã, ei au avut doar calitatea de uzufructuari, nu de proprietari. S-au trezit automat, având în vedere largheþea suspectã a Puterii, cã sunt proprietari ºi doresc _restitutio in integrum,_ punând în imposibilitate instituþii publice de învãþãmânt, academice, universitare ºi ºtiinþifice de a-ºi continua desfãºurarea activitãþii în sediile care le-au revenit, nu din vina lor, dupã 1945.

Deci intelectualii români doresc sã procedeze nu în conformitate cu interese politice conjuncturale, ci în conformitate cu interesele de perspectivã ale neamului românesc ºi cu respectarea realitãþii istorice, rezultatã din faptul cã aceste construcþii care se dau cadou acum acestor minoritãþi rapace, unora dintre ele, în defavoarea altora, se face cu împroprietãrirea forþatã a lor. Ei nu au fost niciodatã proprietari. În timpul ocupaþiei habsburgice au avut calitatea de chiriaºi ai acestor imobile, pe care pretind astãzi cã li se cuvin a li se retroceda.

Deci aceasta a fost intenþia mea. Eu apreciez rãspunsul dat de domnul ministru, dar nu sunt convins cã rãspunsul a sesizat apelul disperat al intelectualitãþii române din Transilvania.