Nicolae Popa

Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnule ministru,

Stimaþi colegi,

Problema abordatã în moþiunea semnatã de parlamentarii din tot spectrul politic are o dimensiune socialã extraordinarã. Situaþia este cu atât mai gravã cu cât este vorba despre o categorie profesionalã care, prin natura lucrurilor Ñ ºi pe bunã dreptate Ñ, se bucurã în societate de o autoritate ºi de un prestigiu deosebite.

Ei, profesorii, constituie pivotul procesului vital de dezvoltare naþionalã prin aceea cã asigurã formarea resurselor umane necesare acestuia.

În aceastã ordine de idei, a discuta despre situaþia corpului profesoral nu numai material, dar inclusiv moral ºi profesional este imperativ pentru forul legislativ, pentru cã efectul de rezonanþã la nivelul societãþii este maxim.

Din pãcate, realitatea este crudã. Anii postrevoluþionari au dus la o degradare continuã a statutului profesorilor, salariile de mizerie reprezentând doar o faþetã a acestei stãri de lucruri. ªcoala însãºi, ca instituþie, este subminatã în acest moment chiar de la temelii.

Practic, în domeniul învãþãmântului se regãsesc toate tarele societãþii postrevoluþionare. Între altele, unele din explicaþiile care relevã esenþa fenomenului Ð ºi, de aici, neglijenþa demonstratã de guvernele acestor ani, îndeosebi dupã 1996, faþã de problemele învãþãmântului Ð le constituie haosul social, dezordinea care se manifestã în lumea valorilor, abandonarea criteriilor ºi indicatorilor de competenþã, muncã cinstitã, concurenþã loialã, pe altarul câºtigului cu orice preþ al banului, al înavuþirii.

Pentru prima datã în istoria învãþãmântului românesc, pe banca acuzãrii este trimis întreg corpul profesoral. Darea în judecatã de inspectoratele ºcolare a sindicatelor care-ºi revendicau drepturile reprezintã o greºealã de neiertat.

Sigur cã domnul ministru Marga nu a avut suficient timp pentru rezolvarea problemelor din învãþãmânt, deoarece era ocupat cu alegerile privind funcþia de rector, precum ºi funcþii din conducerea P.N.Þ.C.D. care, se pare, erau cu mult mai importante pentru Domnia sa.

Constatãm cu tristeþe ºi durere cã extrem de mulþi, chiar alarmant de mulþi tineri abandoneazã ºcoala. Numai în 1998 au fost aproape 20.000 de elevi, iar alþii, nu mai puþini la numãr, o frecventeazã doar de ochii lumii.

Aº vrea sã-l contrazic aici pe domnul ministru Marga: România nu a fost o þarã sãracã. România a fost o þarã bogatã, dar ea a fost sãrãcitã în special datoritã politicilor economice greºite, implementate de actuala coaliþie majoritarã aflatã la putere. Aceste procese ºi fenomene din interiorul societãþii au concurat ºi concureazã la generarea situaþiei actuale din învãþãmânt. Sigur, ca o soluþie imediatã, trebuie sã se traducã în practicã prevederile legii care stipuleazã 4% din produsul intern brut pentru învãþãmânt. Trebuie acordate ºi respectate toate drepturile recunoscute de lege, dar aceasta rezolvã pentru moment ºi pe termen foarte scurt problema învãþãmântului românesc. Aº spune cã mãsurile Guvernului sunt doar un paliativ, privind lucrurile dintr-o perspectivã mai largã, istoricã. De aceea, aici aº vrea sã-l contrazic pe colegul nostru de la U.D.M.R.; moþiunea nu trebuia retrasã, ci ea trebuia discutatã astãzi, în plenul Camerei Deputaþilor.