Corneliu Ioan Bucur

Domnule preºedinte de ºedinþã, Domnule secretar de stat,

Stimaþi colegi,

Fãrã doar ºi poate cã vom vota Ñ ºi o spun ºi în numele Partidului Democrat Ñ aceastã ordonanþã de urgenþã, dar discutarea ei în ºedinþa de astãzi a Senatului îmi oferã posibilitatea sã ridic o problemã care mi se pare de fond.

Noi aprobãm în fiecare an Legea bugetului, în situaþia în care prin dezbaterile ample pe care le avem în comisii constatãm cã anumite sectoare de activitate, în speþã fiind vorba de domeniul culturii, nu pot funcþiona la nivelul cifrelor de buget pe care le aprobãm prin lege.

În 1999, în aceastã situaþie de avarie naþionalã, situaþie de crizã profundã a instituþiilor de stat subordonate Ministerului Culturii, s-a ajuns atât de departe încât strigãtul general apãrut în toatã presa a fost ”închidem porþileÒ. Acesta ar fi fost un act primordial în istoria culturii instituþionalizate din România, ºi anume situaþia de faliment.

Mie mi se pare cã a venit vremea, procedând sau pornind de la exemplul pe care-l dezbatem astãzi, sã reþinem urmãtoarea pildã pentru tot ceea ce înseamnã dezbatere parlamentarã cu privire la acea cifrã Ñ sine qua non Ñ fãrã de care nu se poate asigura minima funcþionare a instituþiilor pe care le avem în cazul de faþã în domeniul culturii.

De ce spun asta? Pentru cã anul trecut s-a gãsit, ºi iertaþi-mi pleonasmul, s-a recurs la o gãselniþã, la aceastã cedare, la aceastã donaþie din fondurile F.P.S.-ului, care nici mãcar nu a fost posibil sã fie adunatã, sã fie asociatã cifrelor de buget, s-a spus cã asta este în afara bugetului. Nu a constituit reperul de la care s-a plecat în proiecþia bugetarã pe anul 2000.

Or, aceastã situaþie ne repune într-un infinit cerc vicios de a constata cã în fiecare an nu ajung banii fãrã de care instituþiile statului nu pot funcþiona.

ªi în acest moment am avut o consultaþie, chiar cu numai câteva minute în urmã, cu reprezentanþii Ministerului Culturii ºi s-a apreciat cã suntem din nou în aceeaºi situaþie de crizã profundã, în mãsurã sã ne aducã peste numai câteva zile, mai ales pornind de la tot ceea ce se întâmplã la ora actualã prin majorarea preþurilor la tot ceea ce înseamnã servicii publice, sã ne aducã în situaþia, realmente, sã nu mai putem achita facturile de platã pentru curent electric, telefonie, canal, apã etc., etc.É

Dacã aceasta este situaþia de fapt din domeniul instituþiilor de culturã ale statului, atunci, pornind de la dezbaterile de astãzi, nu este cazul sã adresãm respectuoasa rugãminte ºi energica rugãminte a Senatului ºi a Parlamentului României cãtre Guvern de a se evalua care este procentajul din P.I.B. sau care este coeficientul din bugetul naþional fãrã de care cultura nu poate funcþiona?!

ªi în cazul în care facem o asemenea analizã exigentã ºi responsabilã ºi o asemenea comensurare riguroasã a necesarului pentru a acoperi cheltuielile din domeniul vieþii culturale în cadrul instituþiilor de stat, haideþi sã hotãrâm care rãmân instituþii viabile ºi, pe fondul unei economii care nu-ºi gãseºte ritmul ºi nu-ºi gãseºte resursele pentru a susþine un buget corespunzãtor la nivelul instituþiilor bugetare, ce avem de fãcut ca sã nu traversãm aceastã repetabilã crizã la nivelul celei de-a doua sau a treia treimi din an.