Mihaela Ionescu

Domnule preºedinte de ºedinþã, Dragi colegi,

Pentru ca Bucureºtiul mult iubit în care ne-am nãscut ºi trãim sã-ºi merite locul clar în galaxia capitalelor europene, el trebuie sã aibã, în afarã de clãdiri somptuoase ºi drumuri fãrã gropi, trotuare fãrã dâmburi, o viaþã culturalã ºi socialã activã, locuri de recreere. Marile capitale se mândresc cu monumentele lor, cu statui, cu fântâni. La noi, din toate câte puþin, cam nimic de-ajuns.

Oraºul Iaºi se poate mândri cu vreo 200 de statui care-i oferã farmec ºi prestanþã deosebitã. Conducãtorii urbei lui Bucur, în primii ani ai comunismului ºi-au permis, în zelul lor de iconoclaºti inculþi, sã dãrâme statuia lui Carol I, opera marelui sculptor Mestrovici. Muzeul din Zagreb, oraºul natal al sculptorului, se oferise sã preia statuia ºi sã o expunã. Statuile lui Lascãr Catargiu, Tache Ionescu au fost ºi ele puse pe fãraº, ºtirbind Bulevardul Magheru ºi Piaþa Romanã de douã lucrãri monumentale. S-au construit, în schimb, statui pentru personalitãþi strãine ale momentului: Lenin, Stalin, Soldatul sovietic. Unele au fost ulterior mutate (este cazul Soldatului sovietic care se aflã acum la Cimitirul din Cartierul Aviaþiei), altele dãrâmate dupã toanele istoriei.

Pânã în 1989, machete de statui erau testate, când în sus, când în jos, fie în Piaþa Romanã, fie în Piaþa Obor.

În ultimii 12 ani, în Bucureºti s-au construit doar cele douã statui din Piaþa Palatului. Au mai fost ºi unele statui de mici dimensiuni, busturi, dintre care am putea enumera pe cele ale Mareºalului Antonescu, care a fost ulterior acoperit cu o ladã, ca o cadânã ascunsã dupã voal.

Dar cu Caragiale ce aveþi? Statuia marelui dramaturg se tot plimbã în ultimii 12 ani, aflându-se acum la al treilea domiciliu; ba în curtea Editurii ”Cartea RomâneascãÒ, ba pe strada Maria Rosetti, colþ cu strada Caragiale, în apropierea casei unde locuise ”Nenea IancuÒ. Hodoronctronc, cineva a hotãrât sã mute statuia de azi pe mâine, cã doar e Anul Caragiale, fãrã sã mai aibã ”puþinticã rãbdareÒ ºi a mutat-o drept în faþa Teatrului Naþional. Aici, printre flori ºi parkinguri, strivit parcã de vecinãtatea _Intercontinental-_ ului, a fost surghiunit Caragiale la nivelul ierbii, amplasat direct pe pãmânt, fãrã soclu, spre deliciul cãþeilor. Se cunoaºte importanþa pe care clasicii o dãdeau amplasamentului statuilor monumentale, precum ºi a celor destinate expunerii interioare. A transporta anapoda o statuie de colo pânã colo, fãrã a þine seama de cadrul înconjurãtor, demonstreazã fie un amatorism heirupist, fie o indolenþã crasã faþã de valorile neamului ºi faþã de aspectul pe care trebuie sã-l aibã o capitalã europeanã.

Personal, am încercat, timp de un an ºi jumãtate, sã ajut o parohie sã obþinã o aprobare pentru mutarea unei statui a sculptorului Anghel în perimetrul aceluiaºi sector, Sectorul 1. Acordul Ministerului Culturii a durat aproape un an, parohia s-a arãtat dispusã ca, în cazul în care nu este posibilã strãmutarea statuii, sã suporte costurile legate de confecþionarea unei replici artistice. Pânã în prezent, demersul s-a pierdut în hãþiºul birocratic dintre Primãria Capitalei ºi cea a Sectorului 1, cerându-se parohiei, adicã beneficiarului, ba o schiþã de amplasament cu cote, ba detalii despre clãdirile înconjurãtoare, demonstrând cã mutarea unei statui este, practic, imposibilã ºi totuºi, în cazul statuii lui Caragiale, mutarea s-a fãcut cât ai bate din palme, obþinându-se probabil aprobãrile înainte ca acestea sã fie cerute. Mã întreb dacã nu ar fi fost poate mai bine sã se comande ºi sã