Gheorghe Pãvãlaºcu

Domnule preºedinte de ºedinþã, onoraþi colegi,

Declanºarea iminentã a campaniei electorale pentru alegeri locale a determinat o ”inflamareÒ a unor personalitãþi politice. În acest fel, fapte aparent minore, devin subiecte de scandal politic ºi de atacuri personale. Acest lucru a devenit evident pentru mine, deoarece pot constata cã un litigiu personal pentru calomnie este transformat în cap de afiº pentru atacuri politice. De mai bine de un an ºi jumãtate mã aflu în diferend cu un coleg de circumscripþie electoralã, deputatul democrat Alexandru Mera. Þin sã precizez cã situaþia nu mi se datoreazã, ci a fost determinatã de atacurile nefondate ºi calomniile pe care deputatul respectiv le-a lansat la adresa mea. Înverºunarea domnului deputat ar fi putut fi orientatã spre o cauzã mai înþeleaptã. Numai dã Domnia sa, probabil incomodat de intervenþiile mele în derularea unor afaceri mai puþin cinstite, a hotãrât cã ar fi mai bine sã mã atace personal. Pentru mine a rãmas o enigmã seria de atacuri calomnioase pe care domnul deputat le-a lansat la adresa mea, atacuri gratuite ºi bazate pe simple supoziþii. M-ar fi deranjat foarte mult chiar ºi dacã atacurile la adresa mea ar fi fost fãcute într-un cadru mai puþin oficial. Dar atunci când ele sunt fãcute publice, prin intermediul mijloacelor de presã, nu se poate sã nu iei atitudine ºi sã le contracarezi. Am fost acuzat de domnul deputat Mera cã aº fi primit mitã sub formã de bani ºi diverse bunuri pentru a închide ochii la unele afaceri necurate. Deputatul democrat a afirmat cã aº fi influenþat instituþiile statului în sensul împiedicãrii derulãrii ºi finalizãrii unor anchete. Domnia sa a afirmat cã aº fi încercat falimentarea unor firme. Aceste afirmaþii grave ºi jignitoare nu puteau rãmâne fãrã un rãspuns, mai ales cã nu aveau nici cea mai micã acoperire în fapte. Am considerat absolut normal sã îl acþionez în justiþie pe deputatul respectiv.

De prea multe ori, pentru a mai fi crezut, deputatul Mera a afirmat public cã deþine dovezi care mã acuzã ºi cã le aduce în instanþã atunci când va fi chemat. Ba chiar a declarat cã aºteaptã cu nerãbdare primul termen al procesului pe care i l-am intentat. Acest prim termen ar fi trebuit sã treacã de mult timp dacã deputatul Mera nu ar fi fost apãrat de imunitatea parlamentarã. Mi se pare absolut de neînþeles faptul cã nu a încercat din proprie iniþiativã sã renunþe temporar la imunitatea parlamentarã ºi sã se punã la dispoziþia justiþiei. Dacã ceea ce susþine ar fi avut cât de cât o acoperire în fapte, în mod cert ar fi avut câºtig de cauzã ºi ar fi ieºit cu imaginea publicã neºifonatã ºi nealteratã. Modul de acþiune al domnului deputat Mera îmi confirmã încã o datã, dacã mai era nevoie, cã el a fãcut aceste declaraþii calomnioase numai pentru a mai putea apãrea în unele publicaþii ºi pentru a nu cãdea în uitare. Nu existã absolut nici o dovadã în susþinerea acuzaþiilor pe care mi le-a adus ºi de aceea l-am acþionat în justiþie. Nu gãsesc nici o explicaþie logicã în acþiunile Domniei sale, aºa cum nu reuºesc sã determin cauza exactã a acestui comportament injust. Probabil cã plecând de la consideraþia ”cea mai bunã apãrare o constituie ataculÒ, parlamentarul democrat ºi-a chemat în ajutor colegii de partid, încercând sã transforme greºeala într-o rãfuialã cu eventuali adversari politici. În acest fel, cererea ministrului justiþiei de aprobare a ridicãrii imunitãþii parlamentare în ”cazul MeraÒ a ajuns sã fie catalogatã drept o presiune politicã.