Liviu Maior

Domnule preºedinte de ºedinþã, Onorat prezidiu,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Am asistat în cursul sãptãmânii trecute, ºi nu numai, la o dezbatere care a inflamat opinia publicã româneascã, în legãturã cu proiectul de raport pe care urmeazã sã-l prezinte baroneasa Emma Nicholson în Comisia de politicã externã, drepturile omului ºi apãrare a Parlamentului European.

Discuþiile care s-au purtat în jurul acestui ”cazÒ, pentru mine au constituit un semnal de alarmã, pentru cã în jurul acestei probleme se manifesta incultura politicã româneascã de cea mai proastã calitate.

Am auzit pe posturile de radio, de televiziune, afirmaþii care nu aveau nici în clin nici în mânecã cu acest proiect-raport. Se vorbea despre sedii diferite ale instituþiilor europene, nu se cunoºteau atribuþiile ºi mecanismele acestor instituþii europene.

Dar, acest lucru sã-l considerãm normal, încã suntem departe de accederea în Uniunea Europeanã ºi cultura politicã se mai poate îndrepta pe parcurs, pânã când lucrurile vor fi clare din acest punct de vedere.

Sãptãmâna trecutã a vizitat Parlamentul nostru, vicepreºedintele Parlamentului European responsabil cu lãrgirea, deci responsabil cu cele 12 þãri candidate, cu alte cuvinte un Verheugen al Parlamentului European.

A urmat o întâlnire a Comisiilor de politicã externã ºi a Comisiei de integrare europeanã la Sala **Drepturilor Omului** acum o sãptãmânã.

Prezenþa parlamentarilor noºtri a fost de departe a fi concordantã cu importanþa acestei vizite.

Jumãtate Sala **Drepturilor Omului** era goalã, pentru cã noi avem rãzboaiele noastre, fiecare între noi avem problemele noastre care nu suportã nici un fel de amânare ºi nu pot, nu se poate trece peste nimica atunci când ar fi fost necesar ca dialogul cu acest personaj sã fie unul real, sã fie toate partidele acolo prin reprezentanþii lor, ºi toþi parlamentarii.

Acest proiect de raport, ºi escalada care s-a produs în relaþiile dintre partea românã ºi partea parlamentarã europeanã, cred cã a relevat ºi un alt fapt.

Relaþia dintre cele douã instituþii ºi reacþia noastrã trebuia sã o aibã Parlamentul României. Pentru cã este un raport al Parlamentului European ºi nu al altor instituþii.

Deci acesta era, cred, un lucru foarte important ºi intra într-o logicã a construcþiei sau a structurilor europene.

Escalada aceasta are încã o consecinþã, stimaþi colegi. Deci, s-a publicat raportul privind drepturile omului în Uniunea Europeanã, unde aceeaºi parlamentarã care a elaborat raportul respectiv pentru România a reuºit sã impunã niºte amendamente, problema rromilor, problema copiilor, art. 200; deci suntem ºi în acest raport reprezentaþi, deºi în forma lui iniþialã nu avea asemenea remarci.

Dar, în sfârºit, asta este, de câte ori se apropie un moment mai importantÉ Ñ eu sunt un duºman declarat al tezelor conspiraþiilor ºi României victimã a marii istorii, nici nu cred cã se poate pune problema vreodatã în acest fel Ñ dar de câte ori se apropie un asemenea moment, Barbara Walters, ºi alþii, ºi alþii scot aceleaºi poveºti din 1990 ºi pânã acum.