Doru Dumitru Palade

Domnule preºedinte de ºedinþã,

Sigur, declaraþia spune cã e fãcutã în plenul Camerei. Acesta e plenul Camerei... Mã întreb dacã în regulamentul nostru nu ar trebui sã spunem ca aceste declaraþii sã aparã undeva, într-un buletin. Mã rog, dacã se spune cã sunt fãcute ”în plenul CamereiÒ, mãcar ar trebui sã vedem cum.

Declaraþia mea se referã la un subiect fierbinte la ordinea zilei. Este vorba de acþiunile intentate de actuala putere împotriva preºedintelui nostru, senatorul Corneliu Vadim Tudor, privind declaraþiile fãcute într-o conferinþã de presã, acum circa o lunã de zile, în legãturã cu pregãtirea în România a unor luptãtori palestinieni dintre care se bãnuieºte cã au existat sau existã ºi luptãtori care, ulterior, au fost declaraþi teroriºti.

Declaraþia mea se referã la un aspect. Ca membru al Cabinetului Vãcãroiu, între noiembrie 1992 ºi noiembrie 1996, la toate ºedinþele de guvern la care am participat, ºi am consultat ºi secretarul de stat care a participat în locul meu, nu a fost difuzat nici un material ºi la nici o ordine de zi nu a fost pus nici un punct privind pregãtirea luptãtorilor palestinieni în cadrul bazelor Serviciului de Protecþie ºi Pazã. Acest lucru, dacã s-ar fi

fãcut, însemna cã Guvernul cãdea sub incidenþa Constituþiei, fiindcã o astfel de aprobare poate sã o dea numai Parlamentul României.

Convingerea mea este cã aceastã activitate se desfãºura ºi înainte de noiembrie 1992, când a fost învestit Guvernul Vãcãroiu, ºi primul-ministru, domnul preºedinte al Senatului acum, Nicolae Vãcãroiu, nu a ºtiut de aceastã acþiune.

Aceasta este pãrerea mea. Declaraþia clarã este cã nu îmi aduc aminte. Eu nu am luat cu mine arhiva Guvernului, ordine de zi sau, mã rog, alte materiale, dar îmi aduc aminte cã la nici o ºedinþã nu s-a discutat acest lucru.

Chiar dacã era o hotãrâre secretã a Guvernului Ñ existã astfel de cazuri Ñ privind securitatea naþionalã, probleme de apãrare º.a., ele trebuiau discutate în plenul cabinetului, dar nu se publicau în Monitorul Oficial sau în alte documente. Acestea erau hotãrâri secrete. Deci, nici în aceastã direcþie, nu pot spune cã s-au fãcut discuþii. Existau, sigur, niºte referi în presã, apãrute târziu, în 1996, în plinã campanie electoralã (mi se pare, în ”Academia CaþavencuÒ). La unele discuþii purtate în afara ºedinþelor de guvern, pe marginea acestui subiect, pãrerea mea este, din discuþii, cã nici ceilalþi membri de guvern ºi nici primul-ministru nu ºtiau de aceste acþiuni.

De fapt, aceste acþiuni de pregãtire a unor trupe arabe continuau dinainte de 1989, când, în România, se pregãteau atât cadre care se instruiau privind preluarea armamentului din România Ð fiindcã România era un exportator important de armament în þãrile arabe Ð sau se pregãteau, pe baza unor convenþii cu conducerea de atunci a þãrii, în care, sigur, România încasa niºte sume în valutã, pentru pregãtirea pe diverse teme a unor militari din þãrile arabe.