Paul Pãcuraru

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Intervenþia mea de astãzi are ca obiect raporturile ºi relaþiile pe care România le are, în momentul de faþã, cu Republica Moldova ºi o serie întreagã de aspecte care meritã a fi discutate ºi lãmurite, dacã dorim, cu adevãrat, ca relaþiile dintre cele douã þãri sã fie îmbunãtãþite. Din pãcate, evoluþiile de ultimã orã ne aratã apariþia unor elemente care, cu adevãrat, dãuneazã ºi sunt în detrimentul obiectivelor pe care le avem în acest sens.

Este ºtiut faptul cã imediat dupã 1990, în euforia momentelor ºi a bucuriei realizãrii sentimentelor naþionale, cred cã atunci, chiar imediat, prin martie, aprilie, aveam de-a face cu ”Podul de floriÒ, cu relaþii extrem de deschise, cãlduroase între cele douã þãri ºi, sigur, noi am crezut atunci cã în acest sens vor evolua lucrurile; tot timpul spre deschidere, tot timpul spre comuniune, tot timpul spre integrare, în componentele sale, ºi economicã, ºi socialã, ºi culturalã, ºi spiritualã.

În 1993, sub semnãtura domnului, atunci, ministru de externe Teodor Meleºcanu ºi a domnului prim-ministru de atunci, apare o hotãrâre de guvern prin care se reglementeazã, între altele, transportul rutier dintre cele douã þãri, condiþiile de efectuare a transportului rutier între cele douã þãri ºi sigur cã se pãstra ceva din sentimentul ”Podului de floriÒ, în sensul cã exista o serie întreagã de facilitãþi reciproce, în sensul scutirii de o serie întreagã de obligaþii vamale, fiscale pe care operatorii trebuiau sã le plãteascã.

Pentru cã timpul a trecut ºi pentru cã sentimentele s-au stins, se pare, spre regretul tuturor, lucrurile s-au îngreunat ºi iatã-ne în februarie 2000, la capãtul a 10 ani de evoluþie Ñ am dorit-o noi, pozitivã, dar iatã însã cã ea este negativã Ñ ne trezim cu o situaþie extrem de complicatã, în care se introduce brusc un nivel de taxare pentru trecerea frontierei de autovehicule, de camioane, de trailere sau de autocare de pasageri, taxe care sunt, nici mai mult nici mai puþin, la un nivel occidental al taxelor. Deci, dacã pânã acum se beneficia de gratuitate ºi acest lucru era înþeles în sensul unui mecanism practic de integrare ºi de favoruri reciproce pe care România ºi Moldova ºi le fãceau, iatã cã printr-o analizã fãcutã de Agenþia Naþionalã a Drumurilor se constatã brusc cã România are foarte mult de pierdut în urma neaplicãrii unui regim de taxare pentru traficul de frontierã al autovehiculelor cu provenienþã Moldova ºi introduce un nivel Ñ vi-l ºi citez Ñ, nivelul tarifelor introduse, care este un nivel, în afarã de orice comentariu, prohibit.

Poate cã pentru un autocar din Suedia nu este nici un fel de problemã sã se plãteascã 70 de dolari pentru un dus-întors, dar pentru aceºti oameni foarte amãrâþi ºi foarte necãjiþi din Moldova, care supravieþuiesc, practic, venind Ñ într-o cooperare transfrontalierã Ñ pe piaþa Galaþiului, pe piaþa Brãilei, pe piaþa Vasluiului sau a Bârladului, a Iaºului, a le introduce o taxã, numai de drum, de 72 de dolari are un efect absolut demolator. Practic, în urma introducerii taxei, transportul între cele douã þãri a cãzut la zero. Deci, practic, ºi vameºii, ºi punctul de control trafic-frontierã, ºi agenþia, autoritatea care a obligat la aceastã taxã, constatã cã nu mai trece nimeni ºi nimic pe acolo, pentru cã taxa este absolut exageratã. Pot cita cifre: 74 de dolari, dacã se trece sâmbãta ºi duminica. Dacã treci în timpul sãptãmânii, sunt 62 de dolari pe dus-întors, aceasta fiind valabil pentru autocare ºi pentru autobuze cu trafic persoane. Pentru camioane ºi trailere sunt 70 de dolari.