Mihai Dorin Drecin

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Am intitulat declaraþia mea politicã de astãzi: ”U.D.M.R. ºi structurile statale proprii din interiorul RomânieiÒ.

Destrãmarea imperiilor multinaþionale austro-ungar ºi rus dupã primul rãzboi mondial, impunerea principiului wil-

sonian al dreptului la autodeterminare al naþiunilor exploatate în cadrul imperiilor de acest tip au facilitat refacerea ºi naºterea unor state naþionale unitare, construcþia unor state federale prin unirea unor naþiuni interesate în propria lor propãºire. Acesta era mersul vremurilor, demersul european în sfera construcþiei statale, bazat pe principii istorice ºi de drept universal valabile.

Desigur, ”perdanþiiÒ, fostele naþiuni dominatoare rusã, maghiarã ºi austriacã, au cãutat sã submineze noua aºezare politicã europeanã, realizatã prin lupta naþiunilor asuprite ºi validatã de Conferinþa de pace de la Paris din anii 1919-1920.

În perioada interbelicã, cu deosebire Ungaria ºi U.R.S.S. au cãutat sã submineze unitatea ºi stabilitatea României Mari. Zonele predilecte în care acþiona miºcarea revizionistã a acestora erau Transilvania ºi Basarabia. Metodele folosite ºi formele îmbrãcate de revizionismul vecinilor noºtri au fost dintre cele mai diverse. De la activarea unor partide pe criterii etnice, propagarea de teorii antiromâneºti, organizarea de rebeliuni locale îndreptate contra statului român ca ºi de atentate împotriva unor personalitãþi ale culturii ºi vieþii politice naþionale, pânã la infiltrarea de armament ºi punerea la punct a unor reþele de spionaj sprijinite de Budapesta ºi Moscova. Partidul Maghiar din România, de inspiraþie budapestanã, îºi dãdea mâna cu Madosz-ul comunist, dirijat de Internaþionala a III-a de la Moscova.

Efectele acestei insistente activitãþi s-au vãzut în vara anului 1940, când, într-o conjuncturã internaþionalã total defavorabilã, þara noastrã pierde Ardealul de Nord ºi Basarabia. În acel moment, în provinciile rãpite intrã în acþiune reþelele paramilitare maghiare ºi sovietice care paralizeazã activitatea administraþiei româneºti, facilitând decisiv ocuparea vremelnicã a acestor teritorii. Tot acum, Bulgaria îºi valorificã ºansa ivitã, ocupând sudul Dobrogei printr-o acþiune tipicã ºacalului.

Încã nu se încheiase cel de-al doilea rãzboi mondial, când, din toamna anului 1944, horthyºtii maghiari din Transilvania gândesc o nouã politicã, acomodatã vremurilor, cu singurul obiectiv al menþinerii Transilvaniei sub controlul Budapestei. În aceastã variantã ”vechii conducãtoriÒ puteau deveni ”noii conducãtoriÒ. Printr-un cameleonism de înaltã clasã, horthyºtii devin, peste noapte, comuniºti. De la elogiul Germaniei lui Hitler trec, subit ºi cu entuziasm, la elogiul U.R.S.S.-ului ºi ”tãtuculuiÒ Stalin. Minusculul Partid Comunist din România, cu majoritate neromâneascã ºi în perioada interbelicã, devine un partid de ”maseÒ, în care minoritãþile se îmbulzesc ºi controleazã principalele pârghii ale conducerii. Madosz-ul se transformã în Uniunea Popularã Maghiarã. Teorii ca ”Transilvania autonomãÒ sau ”independentãÒ, ”Transilvania protectorat sovieticÒ, Partium (vestul Transilvaniei Ð n.n.) teritoriu al Ungariei democratice, etc. Ð fac carierã în anii premergãtori Conferinþei de pace de la Paris din 19461947.