Grigore Emil Rãdulescu

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Ultimul raport de þarã întocmit de experþii Comisiei de la Bruxelles ne plasa în urmã cu o lunã pe ultimul loc între statele candidate la aderare. Cu ceva timp în urmã, preºedintele Comisiei mixte româno-europene, Domenico Mennitti, a criticat dur autoritãþile de la Bucureºti pentru întârzierea reformelor în justiþie. Acum, România este arãtatã cu degetul pentru cã este cea mai coruptã dintre þãrile care aspirã la statutul de membru al Uniunii Europene.

Datele ºi informaþiile care demonstreazã acest lucru au fost adunate într-o amplã analizã realizatã de cãtre Fundaþia pentru o Societate Deschisã, cu sediul la Budapesta, studiu care acoperã toate statele candidate la aderare.

Sistemul medical, autoritãþile vamale, justiþia, Poliþia, Parlamentul ºi ministerele, cele mai importante instituþii ale statului român, sunt atinse de corupþie. Chiar dacã Guvernul a pus la punct un Plan naþional anticorupþie, pânã acum nu au fost luate mãsuri decât în cazuri minore, în eºaloanele inferioare ale societãþii.

În România, corupþia este chiar sistematicã în multe dintre sectoarele vieþii publice. Autoritãþile vamale sunt percepute drept cea mai coruptã instituþie, urmatã de justiþie, Agenþia pentru Privatizare ºi Parlament. Membrii Parlamentului sunt consideraþi cel mai corupt grup profesional, urmaþi de agenþii de poliþie ºi miniºtri. Numãrul de condamnãri sau de anchete declarate pentru corupþie în rândul acestor categorii este foarte mic. Spre exemplu, numãrul condamnãrilor în anul 2001 pentru trafic de influenþã este de doar 128. Nici unul dintre aceºtia nu se referã însã la înalþi funcþionari de stat.

Autoritãþile de la Bucureºti nu au manifestat un interes prea mare în a reglementa chestiunea conflictului de interese, una dintre sursele principale de corupþie, chiar dacã acest fenomen este endemic la nivelul politicii ºi al administraþiei publice.

Toþi funcþionarii publici ar trebui sã depunã declaraþii de venit, însã acestea nu au nici o valoare, pentru cã nu sunt fãcute publice ºi nu existã mijloace legale necesare pentru a ancheta ºi pedepsi cazurile de încãlcare a acestor reglementãri.

Cele mai multe dintre firmele care câºtigã contracte publice sunt societãþi printre ai cãror acþionari se aflã oficiali ai statului român. Aceºtia din urmã nici mãcar nu încearcã sã ascundã faptul cã deþin o funcþie publicã ºi, în acelaºi timp, au afaceri private sau sunt consultanþi pentru diverse companii.

Relaþiile dintre oamenii de afaceri ºi politicieni nu sunt temporare, ci se concretizeazã în adevãrate reþele bazate pe reciprocitate ºi solidaritate.

Chiar dacã cheltuielile publice sunt incluse în bugetul oficial de stat, Guvernul apeleazã la ordonanþe de urgenþã pentru a schimba bugetul, facilitând astfel alocarea de favoruri financiare în schimbul contribuþiilor pentru partide ºi campanii electorale.