Mihai Dorin Drecin

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Mi-am intitulat declaraþia mea politicã de astãzi ”Lecþia de naþionalismÒ.

Duminicã, 26 martie a.c., în comuna bihoreanã Holod s-a desfãºurat Simpozionul ”Iosif Vulcan Ð Mihai EminescuÒ, organizat în ultimii ani de Primãria, ªcoala generalã ºi Fundaþia ”Iosif VulcanÒ din comunã. Manifestaþia culturalã doreºte sã omagieze pe ctitorul Revistei ”FamiliaÒ ºi naºul literar al poetului naþional Mihai Eminescu.

Nãscut la 31 martie 1841 în familia preotului din Holod, Iosif Vulcan s-a impus ca una din personalitãþile marcante ale culturii româneºti din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. Ziarist, dramaturg, membru al Academiei Române, a militat ºi a înfãptuit apropierea românilor de o parte ºi de alta a Carpaþilor. Prin ºtirile ºi articolele publicate în coloanele ”FamilieiÒ, încãrcate de istoria ºi viaþa cotidianã a întregului pãmânt românesc aflat atunci încã împãrþit în provincii sub jug strãin, Iosif Vulcan fãcea o autenticã ºi rafinatã ºcoalã de patriotism. Sub impulsul ei se vor forma generaþiile ”TribuneiÒ de la Sibiu, care va lansa lozinca potrivit cãreia ”Soarele pentru tot românul la Bucureºti rãsareÒ, ca ºi cea a ”Noului activismÒ, condusã de Octavian Goga, înfãptuitoarele transilvãnene ale Marii Uniri de la 1918-1919. Dintre participanþii la festivitate, localnici ºi oaspeþi din mari centre universitare ale þãrii, am reþinut prezenþa unor personalitãþi ale românilor din Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc ºi Ungaria. Cuvintele rostite de Nina Negru din Cernãuþi, scriitorii Vasile Tãrâþeanu ºi Mihai Prepeliþã din Bucovina de Nord, Traian Trifu Câta din Petrovoselo au fãcut asistenþa sã vibreze de un sincer ºi robust patriotism, sã simtã cã dragostea pentru naþiunea din care faci parte trebuie sã fie o permanenþã ce se cultivã în orice vremuri, la nivelul tuturor generaþiilor.

Am rãmas cu sentimentul cã lecþia de naþionalism pe care ne-au dat-o fraþii noºtri români din afara graniþelor de astãzi ale þãrii este nu numai superbã, sãnãtoasã, sincerã, ci ºi eroicã. ªi cei mai mulþi dintre ei, evident, mai sãraci materialiceºte decât noi, obligaþi sã înfrunte adversari duri ºi rafinaþi în propria vatrã, priviþi cu suspiciune de unii dintre noi, cei din þarã, pentru accentul mai puþin latin sau lexicul românesc arhaic ºi uºor strãin, au totuºi tãria sã afirme cã sunt români, doresc sã rãmânã români, sperã sã se reîntoarcã în fruntarele patriei-mame. Toate acestea le spun calm, fãrã sã ridice tonul, fãrã gesturi teatrale, chiar cu sfialã, îºi recunosc cu smerenie pãcatul de a nu se fi putut împotrivi rusificãrii, slavizãrii sau maghiarizãrii. Nu îndrãznesc sã-ºi acuze patria-mamã ºi fraþii cã i-au lãsat lungi perioade de timp în uitare, în voia soartei, fãrã sfat ºi ajutor. Bulgãrele de aur din sufletul românesc atât de încercat a iradiat o lecþie de naþionalism, model pentru toþi cei prezenþi în sala cãminului cultural din Holod Ñ Bihor. Am rãmas cu impresia cã naþionalismul ºi patriotismul trãiesc astãzi mai mult în comunitãþile româneºti din afara þãrii decât în þarã. Încã nu este totul pierdut.