Anghel Stanciu

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimaþi colegi,

Onoraþi miniºtri,

Am intervenit acum, deoarece am zis cã este normal sã prezentaþi lucrãrile urgente ale Camerei ºi, apoi, sã lãmurim o chestiune care þine de regulamentul nostru.

Conform art. 139, orice deputat poate interveni ºi i se dã cuvântul oricând, atunci când este o problemã de regulament. Mulþumesc foarte mult ºi aceasta dovedeºte profesionalismul dumneavoastrã, dându-mi cuvântul într-o chestiune de regulament.

Acum, chestiunea de regulament, domnule preºedinte, este nedumerirea mea faþã de rãspunsul pe care dumneavoastrã l-aþi dat unui distins coleg de al nostru ºi care, dupã umila mea pãrere, vã rog sã mã scuzaþi cã îndrãznesc, contravine art. 137: ”Nimeni nu poate lua cuvântul, decât dacã îi este dat de preºedinte.Ò Urmãtoarea tezã: ”Persoanele care iau cuvântul în Camerã vorbesc de la tribuna acesteia.Ò

Cred, domnule preºedinte Ñ sau, cel puþin, credeam, pânã acum 15 minute Ñ, cã tribuna Parlamentului este aceasta, unde mã aflu eu, iar dumneavoastrã vã aflaþi la prezidiu. Deci în calitatea dumneavoastrã de deputat puteþi lua cuvântul atunci când vi-l dã preºedintele de ºedinþã, chiar dacã sunteþi dumneavoastrã, dar vã exprimaþi opiniile de la aceastã tribunã.

Sper cã acest articol de regulament este înþeles în acest sens, ºi nu în altul, pentru cã ar contraveni ºi acelei cutume create timp de peste 10 ani. Amintiþi-vã cu ce vioiciune cobora domnul deputat Lupu, vicepreºedintele Camerei, la aceastã tribunã, dar fãcea acest efort. Cred cã ºi dumneavoastrã, când va trebui sã vã exprimaþi o opinie, sã vã conformaþi art. 137.

Îmi cer scuze, domnule preºedinte de ºedinþã, nu doresc ca intervenþia mea sã fie interpretatã altfel decât ca dorinþã a dumneavoastrã, ºi a mea, ºi a câtorva din aceastã salã de a respecta spiritul regulamentului.

Vã mulþumesc pentru înþelegere ºi sã credem cã rãspunsul anterior a fost dat amical unui alt coleg de al nostru, cu peste 8 ani vechime.