Alexandru Athanasiu

Domnule preºedinte, Distinºi colegi,

Nu aº fi dorit sã iau cuvântul la acest proiect de lege dacã în comisie se fãcea o corecþie necesarã, utilã ºi care dãdea, zic eu, un contur corespunzãtor acestui proiect. Despre ce este vorba? Nu mai reiterez tot ceea ce s-a spus de aici, mã alãtur argumentelor prezentate de preºedintele Comisiei economice, dar aº vrea sã adaug douã lucruri.

În primul rând, noi toþi ºtim cã intenþiile bune instrumentate rãu creeazã mai multã pagubã decât beneficiul. Ideea acestui proiect de lege este bunã. Sigur cã trebuie sã reglementãm cât mai mult, protectiv, relaþia de muncã. Trebuie sã o încadrãm în contract de muncã, ºi nu într-o convenþie civilã.

Este o formã de a gândi modern ºi echitabil prestarea muncii, dar de aici pânã la a sufoca munca pe criterii care nu îmi sunt cunoscute Ñ ºi nici nu sunt foarte curios sã le aflu Ñ aºa cum s-a spus aici, este un drum, însã nu ºtiu dacã este, cum spun unii, _via magistra_ , nu ºtiu dacã este calea magistralã, dacã este calea bunã de a îngrãdi puþinele oportunitãþi de pe piaþa muncii de dragul de a pune armura contractului de muncã. Eu sunt un susþinãtor al contractului de muncã ºi acolo unde nu avem cavaleri, ci copii handicapaþi, adicã nu prea avem locuri de muncã, dar noi obligãm la rigoare ºi acolo unde nu este cazul.

În al doilea rând, în mod periodic, legiuitorul român a încorsetat posibilitatea utilizãrii convenþiilor civile ca substitut al contractului de muncã. Este bine cã s-a fãcut. Douã legi, cel puþin, ne stãruie în memorie, una încã în vigoare: Legea nr. 83/1995 ºi Legea nr. 130/1999.

A fost o preocupare constantã de a civiliza, de a proteja relaþia de muncã prin limitarea la maximum a convenþiei civile în locul contractului de muncã. Este un demers european, un demers civilizat, un demers în sprijinul salariaþilor.

Ca reprezentant al unui partid social-democrat, nu pot decât sã aplaud acest lucru. Nu pot aplauda cã raþiuni efemere Ñ ºi aparent de îmbogãþire a bugetului pe criteriul impozitãrii muncii Ñ rezolvã o problemã de principiu. În România, ca partid social-democrat, Partidul Social Democrat (social-democrat ºi umanist) trebuie sã încurajeze munca producãtoare de venit în forme legale, dar convenþia civilã nu este o formã ilegalã, nu e muncã la negru, ci este o muncã mai puþin protejatã din perspectiva drepturilor salariale. Atât ºi nimic mai mult!

Acum vin la o chestiune concretã. Care este viciul de concepþie al acestui proiect de lege? Într-un singur loc. Noi suntem de acord sã reducem convenþiile civile la o activitate care nu depãºeºte douã ore. Aºa se întâmplã ºi în Uniunea Europeanã. ªi este foarte bine cã Guvernul restricþioneazã în continuare munca fãrã contract de muncã, dar atunci când în art. 3 alin. 2 Ñ ºi am solicitat comisiei studierea lui Ñ se pune condiþia cã doar aceia care lucreazã în baza Decretului-lege nr. 54/1990 pot încheia convenþii civile, _ipso facto_ , înseamnã cã art. 2, care spune ”se pot încheia în continuare convenþii conform art. 942Ò, este anulat de dispoziþia art. 3 care spune cine poate pânã în douã ore. Numai cei care lucreazã pe bazã de liberã iniþiativã.