M‡rton çrp‡d-Francisc

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

Aºa cum v-am mai spus, în Comisia de culturã s-au luat în discuþie toate amendamentele propuse. În urma acestor discuþii îndelungate s-au nãscut acele texte pe care le aveþi în faþã. S-ar putea ca eu sã prefer una sau alta dintre propunerile domnului Cazimir, dar în comisie s-a creat un consens pe anumite texte.

În legãturã cu observaþiile fãcute de Domnia sa, într-adevãr, mi se pare justificat, s-ar putea susþine necesitatea ca în legislaþia româneascã, de acum încolo, sã nu se facã trimiteri la articole care urmeazã dupã articolul în care existã aceastã trimitere, numai cã, ºi cred cã majoritatea juriºtilor o ºtiu, atât în codurile penale, civile, de procedurã penalã civilã, cât ºi în Constituþia României existã astfel de trimiteri. Înseamnã cã legile de bazã ale acestei þãri sunt incorect întocmite.

În al doilea rând, într-adevãr, este o trimitere la alin. 2, ºi în varianta domnului Cazimir nu existã o astfel de trimitere, numai cã ºi Domnia sa defineºte termenul folosit în alineatul 1 în alineatul 2 al aceluiaºi articol.

Introduceþi termenul, sintagma ”de interes publicÒ ºi îl definiþi în urmãtorul alineat. De trimis nu trimiteþi, dar faceþi aceeaºi greºealã, dacã am admite cã este o greºealã, de a defini ulterior ceva ce deja s-a introdus.

Eu cred cã, pentru a nu bulversa toatã structura legii, ar fi bine sã adoptaþi textele pe care le-a propus comisia, chiar dacã, vã spun sincer, mie, alineatul 2 al dumneavoastrã mi-e mult mai simpatic decât acesta care este pus aici.