Traian Dobre

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Aprecierea ºi recunoaºterea unei naþiuni, deci identitatea acesteia, vin prin intermediul calitãþii ºi al numãrului oamenilor de culturã ºi, nu în ultimul rând, prin modalitãþile prin care reuºeºte sã-ºi facã cunoscute valorile, în plan internaþional mai cu seamã. Pornind de la aceastã regulã de bazã, majoritatea statelor civilizate au reuºit sã penetreze toate spaþiile geografice, creându-ºi astfel o imagine la nivel mondial. Deºi din acest punct de vedere în anii postdecembriºti ne-am situat aproape de polul opus al acestei reguli, etapa nefastã pentru cultura ºi arta poporului român tinde sã devinã de domeniul trecutului.

În condiþii normale, primii ambasadori ai unei naþiuni sunt oamenii de culturã. Din nefericire pentru noi, cei care au adus ”faimaÒ României peste hotare nu aveau nimic comun cu arta ºi cultura naþionalã. Printre altele, acesta este ºi motivul pentru care România a fost omisã la începutul acestui an de pe lista þãrilor care beneficiazã de undã verde în spaþiul Uniunii Europene. Pornind de la aceastã constatare, consider cã analizarea situaþiei ca atare trebuie sã vizeze în special situaþia internã ºi mai puþin ceea ce se întâmplã la nivel european.

Vã propun, aºadar, sã constatãm împreunã ceea ce se întâmplã în ograda noastrã culturalã, cãci de la culturã ºi civilizaþie, într-un fel, porneºte totul.

Supravegherea ºi îndrumarea destinelor culturii naþionale a fost ºi este, cum este ºi firesc, activitatea ministerului de resort, respectiv a ministrului culturii ºi cultelor. Este drept cã situaþia financiarã a þãrii nu a permis promovarea valorilor româneºti aºa cum ar fi trebuit, dar la aceste deficienþe s-au mai adãugat ºi deserviciile aduse de unii conaþionali, în special în exterior, toate acestea conducând la o percepþie deformatã despre România, poporul român ºi valorile sale.

Suntem cu toþii conºtienþi de faptul cã pânã ºi în vremurile atât de hulite de unii am avut acces la valorile culturale incontestabile ale þãrii ºi lumii, dar ceea ce s-a petrecut pe parcursul a peste un deceniu cu tradiþia ºi cultura româneascã nu poate fi denumit altfel decât nepãsare ºi dezinteres.

Rolul ºi valoarea omului de culturã au fost atât de minimalizate încât ºi-a fãcut loc în societate subcultura. Mulþi oameni de culturã s-au vãzut nevoiþi sã-ºi gãseascã recunoaºterea valorii peste hotare, iar cei rãmaºi în þarã ºi-au direcþionat creaþiile cãtre categoriile sociale cu potenþial financiar, accesul majoritãþii populaþiei fiind practic redus la minim.

Acþiunile de facturã culturalã atât în mediul urban, cât ºi în cel rural s-au diminuat, astfel încât pentru a reporni acest mecanism numit culturã ºi pentru a readuce în conºtiinþa semenilor rolul ºi importanþa actului cultural este nevoie de implicare ºi timp. Folcloriºti, muzicanþi ºi muzicologi, sculptori ºi pictori trebuie readuºi în prim-planul vieþii culturale ºi artistice. De altfel, numai la nivelul judeþului Iaºi urmeazã sã-ºi reia activitatea ansamblul folcloric ”Doina MoldoveiÒ, ansamblu ce va fi reînfiinþat cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Cultelor ºi al autoritãþilor locale.