Cristian Dumitrescu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Avem douã probleme de rezolvat astãzi: una de naturã politicã, care face parte din politica naþionalã cu privire la învãþãmânt, care face parte dintr-o componentã de guvernare social-democratã, ºi despre un drept prevãzut în Constituþie, cu privire la învãþãmântul universitar de stat gratuit. Acest principiu nu poate fi nici pus în discuþie ºi nu se poate face abdicare de la el.

Dar ne aflãm, în acest moment, în faþa unui raport al unei comisii de mediere. ªi vreau sã vã spun cã este pentru prima oarã în cei 10 ani de experienþã parlamentarã în care întâlnesc o astfel de situaþie.

## Domnilor colegi,

Varianta propusã de raportul comisiei de mediere nu þine cont de nici una din opiniile votate în Senat ºi în Camera Deputaþilor. Dupã cum ºtim de la regulament, o comisie de mediere poate sã adopte o variantã a unei Camere, varianta celeilalte Camere sau un text comun, care priveºte ceea ce s-a votat. Pentru cã dumneavoastrã v-aþi dat votul pentru un anumit punct de vedere. Atât.

ªi vã reamintesc cã atât în Camera Deputaþilor, cât ºi în Senat principiul care a stat la baza votului ºi care a fost adoptat de cãtre majoritatea parlamentarã din fiecare Camerã a fost acela al plafonãrii. Camera Deputaþilor a propus un plafon de 25%, din raþiuni care au fost exprimate de antevorbitorii mei, inclusiv de domnul deputat Stanciu.

În Senat a existat mai multã înþelegere faþã de unele probleme existente în învãþãmântul de stat ºi plafonul acesta a fost limitat la 100%. ªi a fost o decizie înþeleaptã, stimaþi colegi, pentru cã legea învãþãmântului, într-un articol special, spune cã învãþãmântul de stat nu poate fi privatizat. Adicã, nu avem dreptul, ºi moral, ºi din punct de vedere economic, dacã vreþi, financiar, ca în sãlile de curs sã avem mai mulþi studenþi cu taxã, decât studenþii învãþãmântului gratuit.

În felul acesta, dacã s-ar întâmpla aºa, ºi se va întâmpla aºa, aducem o atingere gravã unui principiu fundamental al libertãþii ºanselor. ªi dumneavoastrã, astãzi, când veþi vota în Parlamentul României, veþi avea de ales în a amaneta viitorul unor generaþii de tineri, care nu vor mai avea acces la aceastã formã de învãþãmânt, învãþãmântul de stat va aluneca ºi din precaritatea statului, pentru cã suntem într-o perioadã de tranziþie, în alimentarea bugetului învãþãmântului din taxele luate de la studenþi ºi gândiþi-vã la acel student care este la învãþãmântul de stat ºi care va fi privit, pentru cã reprezintã o minoritate, de cei care (asta e societatea în care trãim) au posibilitatea sã plãteascã.

Vã puteþi asuma dumneavoastrã aceastã responsabilitate? Iatã care este întrebarea care derivã din textul pe care îl avem în în faþã. Este statul român în mãsurã, cu toate dificultãþile pe care le parcurge, sã ia o astfel de mãsurã? Are posibilitatea sã amaneteze în felul acesta, pe termen lung, învãþãmântul? Eu zic cã nu!