Iulian Mincu

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi care aþi mai rãmas în salã,

În interpelarea mea de data trecutã, de pe 4 iunie, m-am adresat la trei ministere, practic, care rãspund de starea de sãnãtate a naþiunii: Ministerului Sãnãtãþii, Ministerului Muncii ºi Ministerului Agriculturii.

Punctul meu de plecare pentru aceste întrebãri a fost crearea, la 24 mai 2001, de cãtre premierul Nãstase, a Comisiei antisãrãcie ºi promovarea incluziunii sociale.

În primul rând, de la început vreau sã spun cã este o aberaþie. Sãrãcia este o stare de fapt, o abstracþiune, un efect al unei extrem de largi cauze profunde. Sãrãcia este acea lipsã de mijloace materiale care nu poate fi combãtutã printr-o structurã organizatoricã. Guvernul trece unei comisii, aºa-numita Comisie antisãrãcie, responsabilitatea pe care ºi-a asumat-o. Guvernul este, de fapt, incapabil sã realizeze ceva pentru ameliorarea sãrãciei. Aceastã comisie nu va avea bani pentru milionul de dat în agriculturã, ajutorul ºomerilor, ajutorul vârstei a treia pentru starea de sãnãtate, pentru susþinerea spitalelor ºi aºa mai departe.

De ce am abordat aceastã problemã care este, consider eu, extrem de importantã ºi de acutã?!

În primul rând, în momentul de faþã, dupã mãrirea aºa-numitului salariu, am ajuns la o medie a salariului de 105 dolari pe lunã. Vreau sã vã spun cã Ungaria are 314 dolari, Cehia Ð 364, Polonia Ð 375 ºi aºa mai departe. Dar nu acesta a fost motivul. ªi am sã vã arãt mai departe care este situaþia din punct de vedere al nutriþiei în þara noastrã ºi rezultatele sãrãciei asupra populaþiei.

Vreau sã vã spun cã, pornind de la reversul celãlalt, în Comunitatea Europeanã, Preºedintele Franþei a þinut pe data de 13 decembrie 2000 o ºedinþã specialã în faþa Comunitãþii Europene, ca Preºedinte al Comunitãþii Europene, de drept, la acea datã, abordând problema legatã de nutriþie în combaterea stãrii de patologie care existã în Occident ºi aceastã stare a patologiei Ð considerã Chirac Ð trebuie neapãrat combãtutã prin mãsuri de stat.

Pe data de 14 decembrie 2000 toate þãrile din Comunitatea Europeanã au semnat un Program de nutriþie ºi sãnãtate, iar pe data de 31 ianuarie 2001, în Franþa, a apãrut Programul de nutriþie ºi sãnãtate al Franþei.

Problema care se pune la noi, în România, este: cum combatem starea atât de gravã care existã în momentul de faþã? Avem cea mai mare mortalitate din Europa, 12%, cea mai mare mortalitate la copii, 18%, avem cea mai mare mortalitate prin boli cardiovasculare în anul 2000 Ð 710 la 100 de mii; avem cea mai mare morbiditate prin tuberculozã, ca sã nu mai vorbesc cã avem cel mai mare numãr de copii cu SIDA, din care, din pãcate, 5.600 de copii nu sunt trataþi decât în proporþie de 30%.

Iertaþi-mã, este foarte grav când pe anchetele pe care le-am fãcut demonstrez Ð ºi anchetele au fost fãcute recent de cãtre specialiºtii în nutriþie cu care lucrez Ñ, pe anchetele pe care lucrez 51% din populaþia þãrii mele nu mãnâncã dejunul de dimineaþã, 74% mãnâncã numai seara ºi, respectiv, douã mese pe zi iau numai 36%. Vreau sã vã spun cã patru cincimi dintre pensionarii þãrii mele Ð ºi sunt 6.000.000 de pensionari Ð nu mãnâncã decât o datã pe zi. Vreau sã vã spun cã majoritatea pensionarilor, cinci ºesimi din pensionari, adicã unul din ºase mãnâncã carne o datã pe lunã. Vreau sã vã spun cã dintre copiii þãrii mele care se duc la ºcoalã dimineaþa, între copiii care se duc la ºcoalã, pânã la 15 ani, 31,45% se duc la ºcoalã nemâncaþi. Vreþi sã vã spun din ce constã alimentaþia, mai ales în mediul rural? Vã spun clar. Constã din leguminoase, din mãmãligã, constã din varzã cãlitã ºi, în cel mai bun caz, atunci când este posibil, unturã, cârnaþi ºi ouã. Aceasta este situaþia pe care trebuie sã o combatem noi.