Cristian Dumitrescu

Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Este foarte dificil sã stabileºti un lucru, cu atât mai mult cu cât te îndepãrtezi de momentul acelor condiþii sau de lucrul care s-a întâmplat. Au trecut zece ani de atunci. Pe parcursul acestor zece ani am avut diferite modalitãþi de a aprecia situaþia din momentul respectiv. Memoria omului este supusã ºi ea unor presiuni. Aceastã memorie este selectivã. Dupã zece ani de zile, vã spun, am fost absolut Ñ cum sã vã spun Ñ surprins de cinismul acestei bariere, cum îi spunea, foarte rãu încadrat, dupã pãrerea mea, domnul senator Pruteanu, administrativã.

Dacã au murit 24 de oameni, nu poate fi ”oraº-martirÒ; dacã au murit 25 de oameni, atunci poate fi ”oraº-martirÒ.

Eu nu fac un proces de intenþie celor care au cãutat niºte criterii atunci, acum zece ani, pentru cã, într-adevãr, acum zece ani, probabil, când s-a conceput acest cadru care sã permitã acordarea acestei demnitãþi, trebuia sã existe niºte criterii.

Dar, dupã zece ani, îmi este imposibil sã pot sã accept ideea cã 24 de morþi, de fapt un singur mort conteazã; de fapt un singur lucru conteazã, simbolul acesta al revoluþiei.

Ce se va întâmpla dacã un oraº devine, capãtã aceastã semnificaþie? Cã, în definitiv, mare lucru nu înseamnã din punct de vedere administrativ, nu înseamnã o rãsturnare administrativã, nu trece de la gradul de oraº la cel de municipiu, care înseamnã cheltuieli º.a.m.d., ci, pur ºi simplu, o încadrare moralã.

Vã spun, sunã extraordinar de cinic sã spui: 24 de morþi nu sunt un criteriu... 25 deja... Este acelaºi lucru care se întâmplã omului când aude de un cutremur în Patagonia sau de un vulcan care erupe ºi distruge 200.000 de vieþi. Pentru noi mai semnificativ este cã a cãlcat tramvaiul pe cineva, în faþa noastrã, la o sutã de metri.

Din aceastã perspectivã, cred cã este foarte greu sã fim corecþi în faþa realitãþii ºi, mai ales, în faþa elementelor concrete de apreciere. Zic cã, dacã ajungem sã discutãm acum, dupã zece ani, trebuie sã discutãm, poate, mult mai detaºat sau, în mod sigur, mult mai detaºat decât atunci când am stabilit niºte criterii ºi sã judecãm numai cu preceptele morale ºi, dacã vreþi, de recunoaºtere socialã.

Cred cã nici nu ºtiu, vã rog sã mã credeþi, câþi oameni au murit, sã le fie þãrâna uºoarã!, în oraºul dumneavoastrã.

Important este cã dezbatem astãzi un proiect de lege care vorbeºte despre moralitatea Revoluþiei din decembrie 1989 ºi despre curajul unor oameni.

Avem un singur sistem de raportare, dupã zece ani. Ne raportãm ca ºi la 1918, rãzboiul din 1918, unde nu ne mai ating milioanele de oameni sau sutele de mii de oameni care au murit, sau în 1944, ne raportãm deja la istorie, cred eu.

Or, dacã te raportezi la istorie, trebuie sã te raportezi corect ºi cu respect, ºi astfel de criterii... deºi ele au fost folosite Ñ ºi vreau sã mã înþeleagã domnul senator Sergiu Nicolaescu... ªtiu foarte bine cã aceste criterii au trebuit sã existe cândva, pentru cã trebuia sã se poatã face o delimitare... Deci nu aduc nici un fel de acuzaþii de criterii... Dar cred cã noi acum avem posibilitatea ºi avem datoria sã judecãm cu mintea de acum, cu moralitatea dintotdeauna ºi sã acordãm, ceea ce voi face eu, voi acorda votul meu pentru ca acest oraº sã fie declarat ”oraº-martirÒ.