Liviu-Doru Bindea

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

Eu am discutat aceastã chestiune cu onoratul meu coleg PŽter Eckstein ºi înainte de dezbatere. Eu nu înþeleg de fapt obiectul acestei observaþii.

Se obiecteazã faptul cã se acordã statului, prin acest text de lege, posibilitatea sã administreze un mijloc de probã. Aceasta nu înseamnã îngrãdirea celeilalte pãrþi. Faptul cã se discutã acum despre anumite cheltuieli, eu cred cã este superfluu. Într-adevãr, justiþia înseamnã cheltuieli. Cine doreºte sã ajungã la o finalizare a unei judecãþi trebuie sã cheltuie, dar asta nu înseamnã cã trebuie sã îngrãdim uneia dintre pãrþi Ñ ºi nu înþeleg de ce tot statului român trebuie sã-i îngrãdim Ñ posibilitatea de a face apãrãri, repet, în condiþiile în care cealaltã parte nu este cu absolut nimic afectatã de aceastã prevedere care stipuleazã cã statul român poate veni în faþa Curþii cu o expertizã.

Problema forþei acestui mijloc de probã Ñ s-a arãtat, dar subliniez ºi eu Ñ este apanajul exclusiv al Curþii care judecã cauzaÉ dar pentru a se pronunþa asupra forþei acestui mijloc de probã el trebuie sã existe în faþa curþii, cu atât mai mult cu cât Ñ a arãtat reprezentanta iniþiatorilor Ñ în practicã se uziteazã aceastã chestiune. Care este problema dacã noi reglementãm o chestiune care, practic, este acceptatã deja? Cã se va accepta acea expertizã, cã nu se va accepta, se va veni de cãtre cealaltã parte cu o altã expertizã, sigur vor fi mai multe mijloace de probã care se vor referi la acelaºi obiect, respectiv la evaluare, iar Curtea nu va avea altceva sã facã decât sã aprecieze forþa fiecãreia dintre mijloacele de probã ºi sã acorde hotãrârea în funcþie de ceea ce va considera cã este mai convingãtor ºi cu forþã probantã mai mare.

De aceea, propun menþinerea punctului de vedere al iniþiatorului.