Radu Ciuceanu

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Eu mã voi supune regulii de aur a celor 180 de secunde.

Dacã ar fi sã vorbesc, datã fiind vârsta ºi puþinã experienþã, ar trebui sã mã opresc, poate, în noaptea aceasta.

Dupã cum se ºtie privatizarea ”RomtelecomÒ-ului a fost subiect de analizã ºi dezbateri ºi obiectivul unor comisii de anchetã a Senatului României, care ºi-a depus raportul ºi l-a supus dezbaterii Senatului în toamna anului 2000. Comisia noastrã a preluat acest caz, analizând întâi raportul, cât ºi stenogramele dezbaterilor ºi a ajuns la concluzii similiare celor pe care le-au obþinut colegii noºtri senatori din legislatura trecutã.

Fãrã a mai relua cele pe care vi le-am adus la cunoºtinþã în raportul prezentat în prima parte a acestui an ºi reluate în conferinþa de presã care a avut aceeaºi ordine de zi, reamintesc urmãtoarele: firmele cu o mare forþã financiarã ºi înaltã reputaþie mondialã din Germania, Statele Unite ºi Franþa care se prezentaserã la licitaþie s-au retras. Punem întrebarea normalã: de ce? O asemenea manierã de a proceda este total strãinã, fiind proprie unor firme de talia celor din discuþie.

”RomtelecomÒ a fost privatizat prin intermediul unei firme cipriote, Oterom, cu un capital ridicol, dar cu sediul în Cipru, unica þarã europeanã care permite un comision de pânã la 10% din suma de vânzare-cumpãrare, aceastã firmã fiind înfiinþatã cu câteva zile înaintea efectuãrii tranzacþiei prin care s-a privatizat ”RomtelecomÒ-ul. Iar, la alte câteva zile dupã aceea, a cedat partea pe care o obþinuse, 35%, statului grec. Astfel, aºa-zisa privatizare a însemnat, de fapt, transferul de proprietate de la statul român la statul grec care, conform unor clauze contractuale are ºi dreptul de decizie, deºi deþine doar 35% din acþiuni. Reamintim, de asemenea, cã preþul de vânzare a fost de 675 milioane de dolari, mult sub valoarea reþelei româneºti de telefon.

Suspiciunile care au apãrut au fost foarte grave ºi persistã, fiind asociate cu preþuri extrem de ridicate impuse de statul grec, precum ºi de anemicele investiþii pe care acesta le face în reþeaua românã de telefonie fixã. Ceea ce, însã, este deosebit de grav, poate mai grav decât privatizarea în sine, pe care noi o bãnuim a fi frauduloasã, este faptul cã la nici unul din demersurile Parlamentului României, organele abilitate pentru a face cercetãrile care se impun n-au întreprins nimic sau, în orice caz, nu ne-au rãspuns nimic nouã ºi nici colegilor senatori din legislatura trecutã. Este cu atât mai curioasã aceastã atitudine cu cât în urma alegerilor din 2000 s-a schimbat puterea. Nu cerem un rãspuns obligatoriu, conform suspiciunilor noastre, dar cerem în mod imperativ un rãspuns clar, cu caracter oficial, care sã confirme sau sã infirme concluziile defavorabile celor care au fãcut privatizarea ºi la care comisiile Parlamentului României au ajuns atât în anul 2000, cât ºi în anul 2001.