Romeo Marius Raicu

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor colegi,

Ideea generoasã a acestei legi era aceea de a veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntã tinerii din România între 18 ºi 29 de ani, de a încerca sã limitãm exodul în acest moment în care avem nevoie de puterea creatoare a acestor tineri.

Ce pot sã vã spun este cã, conform cercetãrilor care s-au fãcut, tinerii între 18 ºi 29 de ani sunt cei mai loviþi de reformã, supuºi sãrãciei ºi excluderii sociale. 77% din cei care emigreazã anual sunt tineri între 18 ºi 35 de ani. La terminarea studiilor tinerii nu gãsesc loc de muncã. În general, ei sunt angajaþi pe piaþa de muncã neagrã ºi nu beneficiazã de drepturile prevãzute de legislaþia muncii.

Dupã pãrerea mea, fiecare partid are prinsã în platforma-program, în programul politic cu care s-a prezentat în faþa alegãtorilor aceastã intenþie de a rezolva problemele tinerilor.

Guvernul, în Planul naþional antisãrãcie, vorbeºte despre modificarea ºi completarea legislaþiei actuale, cu privire la angajarea tinerilor absolvenþi ºi la stimularea angajãrii tinerilor.

Colegii din Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci, prin acest motiv pentru care au respins legea, nici mãcar nu ne-au invitat acolo, ca sã discutãm, dublã discriminare, în special faþã de persoanele care au peste vârsta de 29 de ani. Mã gândesc cã dacã facem discriminare pentru cei peste 29 de ani, atunci cum venim cu rezolvarea problemei pentru tineret? De ce mai vorbim despre ea, pentru cã orice lege care ar veni pe zona rezolvãrii problemelor de tineret îi va exclude pe ceilalþi.

Mulþumesc.