Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·17 mai 2001
other · respins
Ion Solcanu
Discurs
Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor colegi,
Îmi permit sã vã reþin atenþia cu bucuria ºi satisfacþia oricãrui bun român conºtient de importanþa solidaritãþii naþionale ºi a respectului drepturilor omului asupra evenimentului reprezentat de eliberarea patriotului Ilie Ilaºcu sâmbãtã, 5 mai 2001.
Ilie Ilaºcu deopotrivã cetãþean român ºi coleg al nostru în Senatul României este din nou un om liber.
Fãrã a intenþiona o trecere în revistã a eforturilor conjugate interne ºi internaþionale menite a determina eliberarea patriotului Ilie Ilaºcu din detenþia sa prelungitã vreme de amar de ani în puºcãriile separatiste de dincolo de Nistru, trebuie sã recunoaºtem cã Preºedinþia României, preºedinþii Ion Iliescu ºi Emil Constantinescu, premierii Guvernului de la Bucureºti au susþinut constant eforturile ºi diligenþele oficiale româneºti pe lângã forurile europene ºi internaþionale, neobosind sã spere în repararea acestei nedreptãþi flagrante ºi improprii mileniului III.
Recent, delegaþia Grupului român al Uniunii Interparlamentare la cea de a 105-a conferinþã a acestui for a reuºit sã determine promovarea de cãtre Consiliul Interparlamentar a unei rezoluþii referitoare la cazul senatorului român aflat în detenþie de aproape 9 ani pentru pretinsul delict de a fi luptat pentru integritatea ºi independenþa þãrii sale în 1991.
În precedenta declaraþie politicã asupra acestui caz, am adresat, de altfel, în numele Grupului parlamentar P.D.S.R. din Senatul României, un apel cãtre toþi senatorii români de bunã-credinþã de a folosi toate posibilitãþile oferite de diplomaþia parlamentarã în speranþa rezolvãrii acestei situaþii disperate, ca o dovadã de conºtiinþã ºi solidaritate pusã în slujba crezului naþional.
Deopotrivã trebuie sã remarcãm cu sinceritate ºi sã salutãm ca atare gestul Partidului România Mare de a oferi lui Ilie Ilaºcu oportunitatea de a candida pe un loc eligibil pe listele acestei formaþiuni, conferindu-i patriotului român statutul de demnitar ºi, ulterior, prin sufragiu universal, reprezentare în delegaþia românã în Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei ca urmare a votului Parlamentului român.
La fel, este remarcabil gestul oficialitãþilor române de a acorda cetãþenia românã lui Ilie Ilaºcu, pentru a respecta procedurile elective interne, în condiþiile în care Ilie Ilaºcu a suferit vreme de 9 ani în teroarea puºcãriilor ºi sub ameninþarea execuþiei iminente doar pentru pretenþia de a nu se recunoaºte decât român, pentru credinþa într-un spirit românesc ºi într-un crez naþional.
Eliberarea lui Ilie Ilaºcu înseamnã izbânda valorilor democraþiei, dreptului ºi patriotismului.
Noi nu suntem nici pe departe orbiþi de aceastã victorie, dar nici nu putem fi de acord cu cei care s-au grãbit sã caute nod în papurã, ajungând pânã acolo încât sã considere cã Ilie Ilaºcu ar fi fost mai util cauzei românismului în puºcãrie.