Petre Roman

## Domnule preºedinte,

Doamnelor ºi domnilor colegi,

În 1921, Gheorghe Ionescu-ªiºeºti scria un remarcabil articol intitulat ”Pionierii omenieiÒ ºi începea spunând, citez: ”Am avut durerea sângeroasã sã cunoaºtem cum ne judecã un ziarist englez în prestigiosul cotidian mondial ÇDaily MailÈ. El conchidea cã: ÇOrice autoritate ºi orice om poate fi cumpãrat cu bani în aceastã þarãÈ (þara, desigur, era România). ”ªi astfel Ñ continuã Ionescu-ªiºeºti Ñ toatã þara, cu tot ceea ce are mai bun ºi sãnãtos, trebuie sã poarte ponosul pe care i-l aruncã în frunte opinia lumii pentru fãrãdelegile acelora care, monopolizând afacerile, monopolizând mecanismul economic ºi o parte chiar din viaþa politicã a acestei þãri, terfelesc bunul ei nume, dau o cumplitã pildã de desfrâu generaþiei care creºte acuma, pun în cumpãnã însãºi dezvoltarea sãnãtoasã a acestui neamÒ.

Cã în 2002, dupã 81 de ani, aceste cuvinte sunt actuale nu poate fi pus la îndoialã. Presa, mass-media, în general, furnizeazã zilnic materia doveditoare.

Scopul pentru care l-am citat pe Ionescu-ªiºeºti este însã altul. Relaþia noastrã cu lumea dezvoltatã, cu lumea occidentalã este prea adesea preluatã ca unicã motivaþie pentru ceea ce încã avem de fãcut. Aºa ne cere NATO aºa ne cere Uniunea Europeanã, aºa impune Fondul Monetar Internaþional, am auzit adesea, ca ºi cum una e þara care ar fi guvernatã conform criteriilor NATO, Uniunii Europene ºi Fondului Monetar Internaþional, ºi cu totul alta þara populatã de români ºi guvernatã pentru ei. Profundã ºi inacceptabilã greºealã, cãci este lesne de înþeles cã o economie eficientã, în care pierderile ºi risipa sunt eliminate prin privatizare, ºi corectã în gestiune economicã este nu doar cerinþa NATO, a Uniunii Europene ºi a Fondului Monetar Internaþional, ci ºi dorinþa fireascã a românilor.

Nu sunt un mare admirator al Fondului Monetar Internaþional. Consider, spre exemplu, cã F.M.I. a abuzat de rolul sãu când a forþat liberalizarea transferurilor de capital ºi al comerþului în lume, ca ºi în þara noastrã, dar când F.M.I. cere Guvernului sã fie mai ambiþios în

reforme structurale se referã exact la o problemã realã, stoparea pierderilor ºi risipei în întreprinderile care depind direct de Guvern, pentru ca banii sãnãtoºi din economie sã fie cheltuiþi cu folos, iar nu aruncaþi în gãurile negre.

La fel, este lesne de înþeles cã acþiunea hotãrâtã pentru stãvilirea corupþiei ºi apãrarea banilor publici de afacerile fãcute prin trafic de influenþã este nu doar aºteptatã ºi încurajatã de NATO sau Uniunea Europeanã, ci chiar de marea majoritate a populaþiei.

Dacã recent prestigiosul ziar american ”New York TimesÒ pune degetul pe ranã, arãtând cã, în România, o mare parte a populaþiei se zbate în sãrãcie lucie, nu este de condamnat cotidianul american, ci chiar sãrãcia, iar sãrãcia este în strânsã legãturã cu corupþia. Economia ajunsã dependentã de corupþie, precum drogaþii de droguri, este o economie a blocajelor ºi a sãrãciei. Sãrãcia nu este entuziastã, e tristã ºi copleºitoare.