Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·18 aprilie 2003
Dezbatere proiect de lege · retras
Ioan Oltean
Discurs
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor colegi,
Potrivit specialiºtilor Organizaþiei Naþiunilor Unite, România se apropie de o crizã demograficã fatalã, deoarece generaþiile de dupã 1989 sunt cu 40% mai mici decât cele dinainte, ceea ce va duce la o prãbuºire a natalitãþii în þara noastrã, de la o ratã de 10 nãscuþi la 1.000 de locuitori, înregistratã în ultimii 13 ani, la 7 nãscuþi la 1.000 de locuitori.
Concluziile cercetãtorilor români de la Centrul de Cercetare Demograficã al Academiei Române au fost confirmate ºi de ultimele studii ale Diviziei de populaþie a Naþiunilor Unite, potrivit cãrora evoluþiile prognozate sunt de-a dreptul catastrofale, venind timpul ca Guvernul sã ia în considerare cu toatã responsabilitatea situaþia demograficã a României ºi sã abandoneze atitudinea de contemplare a ceea ce se anunþã a fi ”începutul unui derapaj demografic fatalÒ.
Fãrã o politicã demograficã realist conceputã, coerentã ºi orientatã spre familia tânãrã ºi copil, nu se poate întrevedea o redresare a natalitãþii. Îngrijorat, pe bunã dreptate, de scãderea ratei natalitãþii în þara noastrã, primulministru Adrian Nãstase a solicitat specialiºtilor actualei guvernãri elaborarea de propuneri pentru fundamentarea unor politici coerente de susþinere a familiei ºi copilului, în scopul responsabilizãrii deciziei de a da naºtere copiilor ºi de a reduce natalitatea nedoritã.
Specialiºtii primului-ministru, preluând aceastã idee, realistã de altfel, au elaborat Ordonanþa de urgenþã nr. 9/2003 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, prin care au þintit tocmai invers: accelerarea scãderii ratei natalitãþii la români, scãdere care, în accepþiunea ministrului Sârbu, constituie filosofie socialã.
Dacã prin Legea nr. 19/2000 fiecare femeie care îºi lua concediu pentru creºterea copilului primea o indemnizaþie de 85% din salariul brut pe care îl primea înainte de a naºte, prin celebra ordonanþã a nu mai puþin cunoscutului filosof Marian Sârbu, indemnizaþia pentru creºterea copilului a fost plafonatã la suma de 4,2 milioane lei, egalizându-se veniturile primite de mame, indiferent de contribuþia acestora la fondul asigurãrilor sociale, mãsurã, evident, cu tentã comunistã.
Afirmaþia aceluiaºi gânditor cã plafonarea stã la baza solidaritãþii sociale este, desigur, o perlã pe care nimeni nu ºi-ar dori sã o poarte în colier.
Sub presiunea mãmicilor ieºite în stradã, Guvernul a amânat intrarea în vigoare a ordonanþei pânã la 1 ianuarie 2004, mãrind ºi timpul pentru depunerea sumelor pentru a putea beneficia de aceastã indemnizaþie de la 6 luni la 10 luni, o mãsurã, sigur, de planning familial.
ªi dacã tot veni vorba de planificare, îi sugerez ministrului solidaritãþii sociale elaborarea unei ordonanþe, tot de urgenþã, care sã stabileascã durata sarcinii femeii undeva peste 11 luni, pentru a da posibilitatea femeilor sã-ºi plãteascã aceste contribuþii, iar nou-nãscuþii sã fie beneficiarii noii indemnizaþii.