Leonida Lari Iorga

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Providenþa ne impune diverse situaþii în care se cere o atitudine ºi se probeazã inteligenþa ºi abilitatea clasei politice.

Îmi amintesc, de exemplu, ce primire fastuoasã i-au fãcut românii lui Petru Lucinschi pentru o carte mediocrã despre destrãmarea U.R.S.S., anume lui, care ºi-a adus tot aportul pentru consolidarea imperiului. Nici n-au visat liderii miºcãrii de eliberare ºi reîntregire naþionalã din Basarabia, G. Vieru, N. Dabija, D. Matcovschi, scriitori autentici, la o lansare de carte în chiar Hotelul ”IntercontinentalÒ. Ei, uite cã Petru Lucinschi a avut-o, cu ajutorul fraþilor români.

Altã situaþie: Partidul Liberal din Basarabia a fãcut o propunere foarte chibzuitã Ð formarea unei comunitãþi de state România Ð Republica Moldova, conform modelului Rusia Ð Belarus. A publicat apelul lor în revista ”PoliticaÒ a P.R.M., a vorbit ceva mai serios domnul I. Pop în Parlament, a cârâit ceva superficial P. Lucinschi cã, adicãtelea, mai este mult pânã la o asemenea posibilitate, integrarea în U.E. fiind încã departe.

Fireºte cã un om, purtat prin privilegiile vieþii ruseºti, cu întinse relaþii la Moscova, precum e Petru Lucinschi, e prea puþin interesat de o asemenea comunitate: România Ð Republica Moldova. Pe el nu-l intereseazã nici faptul cã, actualmente, în Basarabia e un genocid pe cale paºnicã, cã lumea moare de foame ca în anii de secetã. Pentru oameni ca el e mai convenabil sã fie preºedinte de Basarabia decât un oarecare prefect sau primar de România. La drept vorbind, aceastã comunitate de state româneºti e mai bine sã se facã pânã la intrarea în U.E., dar toþi de pe ambele maluri parcã au luat apã în gurã.

Nu mã mirã atitudinea unor bolºevici dovediþi de faptele lor. Mã mirã însã cã Preºedinþia României, Guvernul n-au luat absolut nici o atitudine în legãturã cu aceastã propunere.

Dar, mai mult ca orice, mã mirã reprezentanþii massmedia. Acum tac, iar apoi, peste un timp, te pomeneºti cã apare de pe undeva un alt Cristoiu, care sã declare cã nu ne-am sincronizat în fapte, ºi iarãºi sã-i bãlãcãreascã pe bieþii basarabeni cã reprezintã niºte diversiuni sociale, cã sint kaghebiºti, slujitori imperiali, precum a fãcut cândva la venirea mea în Patria-mamã. ªi când te gândeºti cã n-aveam altã soluþie, cã pe timpul rãzboiului în Transnistria, liderii miºcãrii erau vânaþi pe toate drumurile! Or ar fi vrut sã murim toþi sau sã împânzim toþi puºcãriile? Ipocriþi nenorociþi! Pe de o parte îi deplâng pe soþii Teodorovici, pe Ilie Ilaºcu, iar pe de alta ne batjocoresc pe noi, care am scãpat de moarte ºi de puºcãrie.

Se impune întrebarea: Cui încurcãm socotelile în România? Pesemne le încurcãm unora. Am spus ºi o

repet: la Chiºinãu e coada balaurului antiunionist, iar la Bucureºti e chiar creierul lui. La Chiºinãu n-ai sã vezi fosile sovietice duminicã de duminicã la televizor, la Bucureºti îl vedem pe Brucan, care nu demult, în ianuarie 2000, a afirmat cã România nu are a face nici un reproº Rusiei în ce priveºte teritoriul basarabean, acolo e Republica Moldova Ð independentã. Bunã independenþã cu Armata a XIV-a în coastã, tov. Brucan?!